Ca părinte interesat de educația copiilor mei activez pe mai multe grupuri ale părinților. Una din nemulțumirile generale este legată de activitatea școlară a copiilor noștri.
Întrebați copiii cum se simt la ore și veți constata că foarte mulți elevi se plictisesc.
Întrebarea firească este de ce se întâmplă acest lucru. Ei bine, principalele motive invocate sunt acestea: profesorii sunt slabi sau materia este neinteresantă.
Posibil.
Totuși, mulți elevi se plictisesc și atunci când au profesori buni sau li se predau materii interesante și utile.
Cum este posibil așa ceva?
Răspunsul meu poate să deranjeze. Totuși, părerea mea sinceră este că o mare vină o au părinții. Dacă ești părinte și crezi că poți contribui la îmbunătățirea performanțelor școlare ale propriului tău copil, te invit să citești și să analizezi următoarele aspecte.
1 Satisfacerea capriciilor!
Știm că pentru a avea succes, una din calitățile necesare este aceea de a amâna primirea sau consumarea recompenselor. Perseverența, ambiția și hotărârea de a nu renunța sunt trăsături care se cultivă. În loc să-și pregătească proprii copii pentru succes, majoritatea părinților fac tot posibilul să le satisfacă instantaneu orice solicitare. Vreau ceva dulce – ia ceva dulce! Mi-e sete – poftim apă! Mi-e foame – poftim mâncare! Mă plictisesc – ia telefonul etc.
Dorind să fim părinți buni și să ne facem copiii fericiți le punem totul pe tavă scutindu-i de orice efort sau neplăcere. Inconștient, procedând așa satisfacem niște cereri de moment dar hrănim niște insatisfacții viitoare. Efectele pe termen lung sunt reale și dramatice. Pe termen scurt, o astfel de atitudine sabotează interesul școlar: profesoara nu are cum să răspundă instantaneu fiecărui capriciu al fiecărui elev.
2 Tehnologia
Mulți părinți își cumpără liniștea oferind copiilor timp în spațiul virtual. Un copil care se joacă pe laptop „beneficiază” de munca bine plătită a multor specialiști al căror unic scop este captarea și reținerea atenției. Copilul care accesează tehnologia actuală este bombardat de o mulțime de stimuli extrem de puternici și de atractivi: stimuli vizuali, auditivi și tactili. Mai mult, imediat ce se plictisește sau îl nemulțumește ceva, cu un simplu click, copilul schimbă total realitatea alegând alt joc, altă planșă sau alt jucător.
La școală … în viață … e altfel. Cu siguranță, elevii și-ar dori un mouse în bancă și cu un singur click să schimbe ora, lecția, profesorul etc. Nu se poate. Și atunci? Se plictisesc, eventual vorbesc cu colegii și îi deranjează și pe ceilalți. Doar la școală se întâmplă să se plictisească? Nuuuu. Se plictisesc peste tot: în tramvai, pe stradă, în parc sau acasă. Copiii de azi petrec mai puțin timp în aer liber decât deținuții. Copiii de azi citesc mai puțin și mai greu decât părinții lor. De ce? Pentru că părinții lor le satisfac toate capriciile și își cumpără timp liber oferind copiilor acces la tehnologie.
3 Atitudinea față de autoritate
În special în România, critica și încălcarea regulilor par sporturi naționale. Părinții traversează strada prin locuri ilegale sau parchează mașina în zone interzise. Zilnic, părinții, mass-media și societatea în general au o preocupare constantă în a critica autoritatea cu sau fără motiv.
Atitudinea critică, are un rol foarte pozitiv atunci când este corect gestionată și foarte negativ atunci când este greșit îndreptată. O atitudine prin care omul încearcă să-și analizeze critic activitatea poate duce rapid la rezultate spectaculoase în timp ce o atitudine prin care omul caută să găsească vinovați în exterior este menită doar să sporească frustrarea.
Copilul care își vede părintele criticându-și patronul sau șeful, încălcând zilnic regulile și găsind vinovați peste tot în jur va prelua aceste comportamente: va încălca regulile, va găsi vinovați și se va plânge de orice greutate fără a căuta soluții și fără a depune efort.
4 Atitudinea părinților față de școală și învățătură
Mulți părinți sunt doar declarativi interesați de școală. La ședințe nu participă – este plicitsitor și pierd vremea – cam așa li se pare și copiilor, ei de ce trebuie să meargă totuși? Când copiii le solicită ajutorul la teme, unii părinți se arată deranjați. Dacă totuși încearcă să-i ajute, uneori nu știu cum. În loc să învețe, bombăne și critică profesorul sau materia. Ce transmit în felul acesta? Ce-i învață ei pe copii procedând așa? Indirect le transmit copiilor că școala nu este importantă.
Dragi părinți.
Dacă vreți rezultate mai bune pentru copiii voștri trebuie să faceți niște schimbări. Einstein spunea că e o nebunie să faci același lucru și să aștepți rezultate diferite. Sabotați satisfacțiile de moment și cultivați satisfacțiile de substanță, obținute cu efort și perseverență. Limitați accesul la tehnologie și lăsați copiilor timp să se plictisească și să muncească. Schimbați-vă atitudinea față de terți: nimeni nu e vinovat sau responsabil pentru soarta și viața voastră. Schimbați-vă atitudinea față de procesul de învățare – arătați-le copiilor că e important să înveți folosind chiar exemplul personal – arătați-le că depuneți în mod constant eforturi pentru a învăța lucruri noi. De asemenea, arătați-le că vă bucură efortul lor de a învăța și că valorizați faptul că învață.