Efectele divorțului asupra copiilor

De aproape 3 ani studiez cu atenție fenomenul divorțurilor și implicațiile pe care le are separarea părinților asupra copiilor.

Recunosc, principalul motiv este și a fost de ordin personal – îmi doresc să evit greșelile pe care majoritatea părinților le fac după divorț, și tocmai pentru a reuși acest lucru am studiat și studiez temeinic cele mai bune soluții. Din păcate, încercând să găsesc cele mai bune variante m-am izbit de nișa „specialiștilor în parenting” din România, o nișă în care am descoperit mult mai multe tehnici de marketing eficiente decât tehnici de parenting adaptate nevoilor reale. Încă sunt impresionat de lejeritatea cu care sunt scoase pe bandă rulantă materiale „educative” destinate părinților, multe dintre ele palide copii ale unor articole din vest, altele conținând chiar informații eronate și cu efecte negative. Se pare că principiul de bază în domeniu este românescul „merge și așa”. La mine nu merge și așa, prin urmare, pe lângă cursurile pe care le-am urmat și cărțile pe care le-am citit am creat o comunitate a părinților singuri și am purtat sute de discuții cu părinți singuri, cu copii crescuți de părinți singuri și cu profesioniști care activează în acest domeniu.

Lucrez la câteva materiale dedicate părinților singuri, unul dintre ele referindu-se la efectele pe care le produce asupra copiilor divorțul părinților. Redau mai jos câteva extrase din răspunsurile primite de la serviciile sociale din subordinea primăriilor și de la Direcțiile județene de Protecție a Copilului, poate înțeleg și diverșii „părerologi” că atunci când vorbim de divorț și de copii nu este de joacă. Înțeleg nevoia unora de a face bani din orice, sper totuși că vor realiza implicațiile pe care le are vehicularea unor informații de slabă calitate sau insuficient explicate.

 

• Principalele probleme sesizate sunt: tulburări de comportament, anxietate, scăderea randamentului școlar în anumite perioade, refuzul de a comunica (cu părinții sau cu alte persoane), tulburări alimentare (lipsa poftei de mâncare, apetit exagerat), tulburări de somn, izolare, iritabilitate, agresivitate, tristețe, refuzul de a interacționa cu ceilalți (la școală, acasă, afară) – Timiș
• Problemele frecvente întâlnite în cazul copiilor cu părinți divorțați sunt faptul că aceștia fie cresc alături de bunici sau alte rude, fie sunt implicați în situații de alienare parentală – Alba
• Problemele cu care se confruntă copiii ai căror părinți au divorțat sunt probleme legate atât de modificări la nivel relațional părinte-copil – consecință derivată din nevoia de adaptare la noua structură familială și implicit noile reguli de conviețuire cu un părinte singur sau cu un părinte cu partener nou de viață, probleme la nivel emoțional, probleme economice, probleme de comportament social. De asemenea, din observațiile noastre, relația părinte-copil post-divorț este una dinamică, cu suișuri și coborâșuri, conflictele de cuplu nerezolvate sau rezolvate parțial dintre adulți influențând calitatea relației părintelui cu copilul, acesta din urmă fiind adesea la mijloc, ca „monedă de schimb” pentru „plata unor facturi” dintre adulți, părintele nerezident folosind fie un comportament hiperprotector în raport cu copilul din perioada anterioară divorțului și implicit critic la adresa celuilalt părinte, fie o anumită detașare față de copil în contextul consumării libertății post-divorț. – Bihor
• „dacă se schimbă domiciliul, copilul poate avea dificultăți de adaptare la noua casă, noua școală, legarea unor noi prietenii, în special în cazurile în care părinții au reședința în localități diferite. În cazul unei separări cu caracter conflictual, relația părinte-copil pierde din calitate și naturalețe iar copilul poate dezvolta diferite tulburări. (Tulcea)
• Copilul cu părinți divorțați se confruntă în primul rând cu probleme emoționale. Dezvoltă sentimente de abandon, de vinovăție, de tristețe, anxietate. Apare un sentiment de vină, chiar și de inadecvare față de propria persoană. Furia de asemenea este un sentiment adesea întâlnit la copiii care trec prin experiența divorțului părinților. Toate aceste sentimente sunt uneori însoțite de simptome psihosomatice (dureri de cap, dureri de stomac). În al doilea rând această experiență conduce la dificultăți sociake. Apar tulburări de conduită, opoziționismul provocator, sunt afectate relațiile cu ceilalți copii, cu cadrele didactice, dar și performanța școlară. (Galați)
• Copiii ai căror părinți au divorțat, reprezintă de cele mai multe ori, factorul de menținere a conflictelor dintre cei doi adulți. Copilul în percepția sinelui – obiect este împărțit sau negociat de către cei doi părinți competitivi, care încearcă să își demonstreze unul altuia care este mai capabil să câștige încrederea și afecțiunea copilului. La polul total opus, sunt părinții care, preocupați de a-și redobândi propria autonomie personală, lasă copilul în grija bunicilor sau a bonelor. Astfel, problemele psihoemoționale apărute în urma separării copilului de părintele său, includ tulburări de atașament ca și consecință a experienței abandonului, tulburări emoționale, depresie, anxietate, reacție acută la stres, abandonul școlar, fuga de acasă, minciuna, dependența de jocuri electronice și social-media. Aceste componente dezadaptive apar ca și mecanisme de adaptare, prin care copilul face față realității în care se simte abandonat, înlocuind prezența unui părinte cu lumea virtuală, în care el poate să-și controleze experiențele. O altă problematică apărut în urma divorțului, reprezintă lipsa capacității copilului de a înțelege ce se întâmplă cu familia care reprezenta până în acel moment mediul său de siguranță emoțională. Această neînțelegere și neacceptare a realității este deseori exprimată de minor prin revoltă, negativism, opoziționism, furie, agresivitate, respingere față de unul dintre părinții sau față de ambii, ori poate să manifeste depresie, anxietate de separare, fobii, aplatizare emoțională, somatizări, plâns necontrolat, deficit de atenție sau chiar tentative suicidale, copilul având un sentiment permanent de teamă de a fi abandonat, de vinovăție sau de a nu fi iubit de părintele care pleacă. Și nu în ultimul rând, o altă situație, o constituie cazurile de alienare parentală, când părintele prezent depune efortul conștient sau inconștient de a crea o imagine negativă a celuilalt părinte, victimizându-se și abuzând de neîncrederea copilului pentru a-și atinge scopul de a-l îndepărta sau de a-l readuce acasă pe fostul partener; această situație este o formă de abuz emoțional care duce la disociere și confuzie în dezvoltarea copilului – Vâlcea
• De cele mai multe ori, atunci când părinții se separă, emoțiile sunt cele care predomină în luarea oricăror decizii în detrimentul rațiunii, însă indiferent ce ar simți părinții, este foarte important să își pună copilul pe primul loc, ținând cont de nevoile și interesele acestuia și evitând să îl prindă într-un carusel de conflicte și argumente. Copilul este îndreptățit să aibă o relație cu ambii părinți, indiferent de situația locativă (…) Fiecare copil are o predispoziție genetică de atașare față de părinții săi, acesta își va organiza comportamentul și gândirea astfel încât această relație atașată să aibă continuitate, lucru esențial pentru supraviețuirea sa psihică și fizică – Constanța
• Problemele cele mai frecvente cu care se confruntă copiii ai căror părinți au divorțat sunt: depresie, probleme de comportament (violență, consum de alcool, anturaje rele), inactivitate socială, scăderea performanțelor școlare, absenteism sau abandon școlar – Teleorman
• Copiii se simt răniți și de cele mai multe ori consideră că ei sunt cauza neînțelegerilor dintre părinți și au tendința de a dezvolta un atașament mai mare față de părintele rezident. Aceștia dezvoltă sentimente de abandon, lipsindu-le iubirea și afecțiunea din partea ambilor părinți, iar în unele situații iau naștere comportamente deviante – Ploiești
• Expunere la conflicte, presiune din partea părinților, traume, dezvoltarea unui comportament deviant, depresiv, introvertit – Sibiu
• Probleme școlare (scăderea randamentului școlar, respectiv a rezultatelor școlare, absenteism școlar ce implică eșec școlar și poate conduce la abandon școlar, tulburări de concentrare și atenție); probleme comportamentale (comportament derutant față de părinți, stări de apatie, iritabilitate, săvârșirea unor infracțiuni,  consum de substanțe interzise, frecventarea nui anturaj neadecvat); tulburări de ordin afectiv, probleme de relaționare, izolare socială, consum de alcool, violență verbală și/sau fizică; unii dintre copii sunt tranformați de către copii în mesageri ai acestora, fiind nevoiți să transmită de la unul la altul anumite informații, opinii, de cele mai multe ori neplăcute, ceea ce se răsfrânge asupra copiilor determinând apariția stărilor tensionale, a sentimentului de vinovăție, frustrare etc.. Deoarece de cele mai multe ori după divorț, relațiile dintre părinți sunt alterate, aceștia folosesc orice prilej pentru a-l „ilustra” pe celălalt ca personaj negativ, fapt ce nu corespunde întotdeauna realității, însă îl derutează pe copil, îi dă un sentiment de incertitudine sau chiar conduce la formarea unei opinii greșite. Au existat situații în care părintele care avea în îngrijire copilul era mai sever, fapt ce l-a determinat pe copil să își dorească să locuiască împreună cu celălalt părinte, ceea ce a condus în final la o nouă acțiune în instanța de judecată pentru modificarea măsurilor privind stabilirea locuinței minorului. Uneori copilul se teme să-și exprime dorința față de părintele rezident, iar rezolvarea situației aduce un plus de tensiune între foștii parteneri cât și între părinte și copil. Ulterior, copilul se poate confrunta și cu sentimentul de vinovăție – Lugoj
• La copiii ai căror părinți au divorțat apar următoarele probleme: afectarea stării emoționale a copilului, apariția unor probleme de sănătate, scăderea randamentului școlar pentru copiii de vârstă școlară, afilierea la un grup de prieteni cu comportament infracțional, abuz, neglijare sau rele tratamente din partea părintelui/persoanei în grija căreia se află copilul etc. În cazul în care părintele în grija căruia a rămas copilul pleacă în străinătate și nu face demersurile necesare la instanța de judecată competentă pentru delegarea autorității drepturilor părintești, temporar, în favoarea unei rude până la gradul IV, minorul rămâne fără reprezentare legală pe perioada în care părintele este plecat în străinătate – Hunedoara
• Familia este mediul esențial care poate influența dezvoltarea și destinul copilului prin securizare materială, afecțiune și educație. Familiile monoparentale, familiile dezorganizate, familiile mixte constituie factori de risc, care se influențează reciproc.

În urma activității de evaluare detaliată a situației, de efectuare a anchetelor psihosociale, evaluare și consiliere psihologică a copiilor cu părinți aflați în situații de divorț/separare, au fost reliefate o serie de probleme cu care aceștia se confruntă, iar cea principală este reprezentată de dificultățile în menținerea relațiilor personale cu părintele nerezident (38 de cazuri – 63%), doar în 19 cazuri din cele 60 analizate, desfășurându-se normal constant, programul de legături personale. Acest aspect implică, într-un procent la fel de mare, conflictul parental prelungit, (34 de cazuri din totalul lotului analizat), nerespectarea hotărârilor judecătorești privind programul de vizită, refuzul de a respecta hotărârile judecătorești privind domiciliul copilului (9 cazuri), alienarea parentală (12 cazuri), abandonul din partea ambilor părinți (2 cazuri, situații ce au impus o măsură de protecție specială – plasament la asistent maternal), lipsa de cooperare în creșterea și educarea copilului, lipsa abilităților parentale (practici parentale abuzive, neglijarea emoțională a copilului și abandonul temporar, lipsa capacităților educative ale părintelui rezident etc.).

Divorțul poate determina copiilor traume profunde, a căror expresie sunt tulburările emoționale, problemele de comportament, problemele psiho-sociale, prezența acestora fiind reliefat în 41 de cazuri (68%) din totalul lotului investigat – Dâmbovița

•  Principalele probleme identificate sunt: de adaptare la noua structură/componență familială, de acceptare a divorțului, de gestionare adecvată a situației trăite și a emoțiilor experimentate în acest context, adoptarea unor comportamente de risc pentru propria persoană, marginalizare în diverse contexte sociale – Botoșani
• Divorțul are multe efecte negative asupra copiilor, iar reacțiile sunt diferite. Una din principalele probleme cu care copiii se confruntă în situațiile de separare a părinților este frica de abandon și posibilitatea dezvoltării unei tulburări anxioase de separare. Majoritatea copiilor tind să ia vina asupra lor și pot prelua unele responsabilități pe care le aveau părinții înainte de separare – Bacău
• Prin acutizarea tensiunilor dintre cei doi părinți, copilul manifestă disconfort și dezechilibru emoțional, care generează interiorizarea acestuia, scăderea dorinței de socializare, scăderea încrederii în cei din jur, precum și scăderea încrederii în părinți și chiar în propria persoană, fenomen asociat cu scăderea stimei de sine – Prahova
• Copiii resimt separarea părinților ca pe un abandon, trăiesc sentimentul de vinovăție care poate genera stare de anxietate, agresivitate și în multe cazuri transmit părinților mesajele pe care aceștia doresc să le audă.

Considerăm că problemele nerezolvate ale adulților și anume, neacceptarea statutului de persoană divorțată, nedepășirea situației de separare, refuzul acestora de a beneficia de sprijinul/asistența unui specialist sau nesolicitarea acestui sprijin, lipsa comunicării (în situația în care între părinți există o relație minimă de comunicare, aceasta nu este orientată în interesul copilului) dar și procesele pe care aceștia le au în instanță privind partajarea bunurilor, domiciliul copilului, programul de vizită stau la baza disconfortului pe care copiii îl resimt. Copiii nu ar trebui să prezinte probleme de adaptare la programul de vizită dacă adulții ar rezolva aspectele enumerate – București, sector 3

• Problemele cu care se confruntă copiii din municipiul Roman ai căror părinți au divorțat sunt de ordin emoțional, relațional, material cât și de statut. La nivel emoțional, copilul simte o încărcătură emoțională ce îl poate face să nu se mai simtă iubit și se poate simți responsabil de conflictele ce au loc între adulți. La nivel relațional separarea reprezintă o ruptură între copil și unul dintre părinți, având în vedere că domiciliul copilului va fi stabilit la unul dintre părinți, interacțiunile cu celălalt părinte se vor diminua. La nivel material, veniturile familiei vor scădea, cu atât mai mult cu cât părintele nerezidențial refuză să se ocupe financiar de creșterea și educarea copilului. La nivel de status, copilul va trece dintr-o familie de tip nucleară la o familie de tip monoparentală – Roman
• Problemele cu care se confruntă copiii ai căror părinți au divorțat sunt legate de implicarea acestora în conflictele parentale și cele legate de solicitarea copilului de a alege părintele cu care dorește să locuiască, transferul către copil a dificultăților de cooperare al părinților privitoare la domiciliul copilului, decizie care poate provoca copilului un stres major – Călărași