Divorțurile reprezintă un fenomen social important, fenomen care afectează sute de mii de adulți și copii din România. Anual, peste 60.000 de adulți divorțează, numărul copiilor implicați în acest proces fiind și el de ordinul zecilor de mii.
În Uniunea Europeană, SUA, Marea Britanie și alte țări dezvoltate, fenomenul divorțurilor este și mai accentuat, amploarea fenomenului și dimensiunea efectelor negative pe care acesta le implică determinând autoritățile din numeroase state să regândească politicile sociale. Astfel, numeroase state au impus părinților urmarea unor cursuri care să-i pregătească să facă față noilor provocări în așa fel încât să reducă impactul negativ pe care divorțul îl are asupra vieților lor și asupra dezvoltării copiilor. Astfel de cursuri sunt obligatorii în Danemarca (pentru toți părinții care divorțează) sau pot fi cerute de instanță (ex SUA).
Începând cu 2016, sesizând lipsa sau insuficiența informațiilor din această zonă, am început să studiez evoluția divorțurilor din România și efectele acestora asupra adulților și copiilor. În articolul de față voi prezenta doar câteva din rezultatele unei cercetări cantitative la care au răspuns peste 600 de subiecți.
Rezultatele cercetării confirmă unele informații cunoscute, dar subliniază și aspecte noi, vizibile în ultimii ani.
O primă constatare este că divorțul este, de regulă, dorit doar de unul dintre cei doi parteneri, cazurile în care ambii părinți dorind desfacerea căsătoriei fiind relativ rare (aproximativ 15%). Pentru majoritatea celor care au divorțat, cele mai frumoase perioade sunt tinerețea (dinainte de căsătorie) și copilăria iar cele mai urâte sunt cele din perioada divorțului urmate de momentele din perioada căsniciei. Pentru majoritatea părinților divorțați, perioada de după divorț este la mijloc, mai bună decât perioada din timpul căsniciei, dar mai rea decât cea de dinainte de căsătorie.
Divorțul s-a produs la solicitarea
De remarcat totuși, o treime dintre cei ce au divorțat au acordat 4 sau 5 stele perioadei în care au fost căsătoriți (ceea ce înseamnă că au considerat bună sau foarte bună viața lor în perioada respectivă).
De regulă, divorțul este un rezultat al mai multor factori, cei mai răspândiți fiind: certurile frecvente (63%), infidelitatea (56%), evoluția diferită a partenerilor (56%), divergențele legate de bani (44%), lipsa iubirii (43%), diferențele culturale și educaționale dintre cei doi parteneri (27%), apariția copilului (26%), violența (25%), consumul de alcool (25%), lipsurile economice (25%), influența negativă a rudelor (25%), divergențele legate de educarea copilului (25%), dependența de jocurile de noroc (12%), influența nefastă a anturajului (11%), dependența de substanțe interzise (4%) sau apariția unei boli grave la un adult sau la copil (4%).
În cadrul cuplurilor care au divorțat, violența fizică a fost foarte des întâlnită în 7% din cazuri și des întâlnită în 11,5% din situații. Violența verbală a fost și mai prezentă fiind foarte des întâlnită în 23% din cuplurile care au divorțat și des întâlnită în alte 30% de situații.
Deși toate elementele de mai sus contribuie la erodarea căsniciei, unii factori au un rol mai important decât ceilalți. De regulă, dependențele (de jocuri de noroc, substanțe interzise sau alcool), violența și infidelitatea sunt elemente care au contribuit în mod decisiv la distrugerea familiei.
Cu toate că au ajuns la divorț, iubirea a fost foarte prezentă în 18% dintre cuplurile analizate și des prezentă în alte 38,5% din cazuri. Acest fapt poate fi considerat un semnal de alarmă inclusiv pentru cei care formează în acest moment cupluri stabile și iubitoare – prezența iubirii nu constituie o garanție a dăinuirii cuplului.
În familia dumneavoastră a existat iubire
Cea mai prezentă emoție în perioada divorțului a fost supărarea – 70,5% dintre cei ce au divorțat declarând că au fost supărați în acea perioadă. În plus, 64% dintre respondenți au fost speriați de divorț iar 58% au fost furioși. Majoritatea celor care au divorțat au cunoscut un cocktail de emoții negative, dar sunt și 12% subiecți care au simțit bucurie în momentul divorțului și 6% care au fost chiar entuziasmați de noile perspective care li se oferă. Oricum, pentru majoritatea celor care au trecut prin divorț, perioada despărțirii a fost una foarte neplăcută.
Pentru mine, perioada divorțului a fost
Indiferent de calitatea relațiilor avute în perioada căsniciei, după divorț, de cele mai multe ori, relațiile dintre cei doi părinți devin mai reci sau chiar conflictuale – doar 15% sunt mulțumiți de calitatea acestor relații în timp ce 38% se declară nemulțumiți (ceilalți se împart în mod aproximativ egal între „mai degrabă mulțumiți” și ”mai degrabă nemulțumiți”).
Efecte asupra copiilor
Unul dintre efectele recunoscute ale divorțurilor este transmiterea intergenerațională – mulți copii crescuți de un singur părinte reușesc greu să își întemeieze și să mențină o familie clasică. Elocvent în acest sens este faptul că în 40% dintre cazurile de divorț, cel puțin unul dintre cei doi adulți provine dintr-o familie în care și părinții săi au divorțat. Dacă ținem cont de faptul că rata divorțurilor era mult mai mică la generațiile anterioare, ajungem la concluzia că puțini copii care au trecut prin divorțul părinților au reușit să își întemeieze familii care să reziste și în prezent. Explicația acestui fenomen este dată tocmai de lipsa unui model de familie funcțională – copiii crescuți de un singur părinte nu știu cum să își aleagă parteneri potriviți și nici nu găsesc strategii eficiente de menținere a cuplului nou creat. Interesant este faptul că aceștia ajung la divorț, chiar dacă nu ei sunt cei ce au solicitat sau și-au dorit divorțul.
O analiză comparativă a răspunsurilor date de subiecți, privitor la propria lor copilărie, ne arată diferențe semnificative: 9% dintre subiecții care au trecut prin divorțul propriilor părinți (când erau copii) acordă doar o stea propriei copilării (echivalentul unei copilării foarte nefericite), un procent triplu față de adulții care au copilărit în familii intacte (doar 3% dintre cei ce au crescut cu ambii părinți considerând că au avut o copilărie atât de nefericită). În contrapondere, rolurile se schimbă în cazul celor care consideră că au avut o copilărie foarte fericită, de 5 stele (maxim posibil) – 34% dintre adulții ai căror părinți nu au divorțat și doar 15% dintre adulții ai căror părinți au divorțat.
Contrar credinței populare care spune că persoanele care au trecut prin divorțul părinților depășesc mai ușor propriul divorț, realitatea ne arată că nu există diferențe semnificative în acest sens. Indiferent dacă până în acel moment s-au mai întâlnit cu divorțul (în familia de origine) sau nu au mai avut astfel de experiențe, 85% dintre cei ce au divorțat au declarat că divorțul a reprezentat o perioadă foarte dificilă (aproximativ 50%) sau dificilă (aproximativ 35%).
Referindu-se la proprii copii, părinții care au divorțat au declarat că au observat că proprii copii au devenit mai triști (46%), au suferit (45%), au devenit apatici (14%), au somatizat și s-au plâns de diverse dureri (13%).
Deși specialiștii consideră că în cazul divorțului copiii suferă mai mult decât părinții, 35% dintre părinți declară că nu au observat nici o modificare comportamentală la proprii copii sau chiar că aceștia s-au bucurat aflând că părinții divorțează (11%).
În ciuda efectelor negative implicate de divorț, 57% dintre respondenți consideră că pentru proprii lor copii divorțul este benefic în timp ce 43% consideră că pentru copii era mai bine dacă părinții nu divorțau.
După divorț, în relativ puține cazuri relația copiilor cu mama a devenit mult mai slabă (2%) și mai slabă (9%) în schimb relația cu tatăl (de regulă părinte nerezidențial) a devenit mult mai slabă în 29% dintre cazuri și mai slabă în 20% dintre cazuri.
Divorțul propriu zis și deteriorarea relației cu unul dintre părinți poate determina o stare emoțională mai proastă (18%) sau foarte proastă (4%) pentru copii. Totuși, majoritatea părinților intervievați constată o îmbunătățire a stării emoționale (24% mult mai bună și 27% mai bună).
Starea emoțională a copilului este
Despre efectele divorțului asupra copiilor (de data aceasta din perspectiva specialiștilor care lucrează în instituțiile de protecție a copilului) am scris și aici.
Recăsătorire
Informații interesante obținem și dacă analizăm opiniile celor care s-au recăsătorit – în 4% dintre situații ambii părinți s-au recăsătorit, iar în alte 34% dintre cazuri, un singur părinte s-a recăsătorit.
Dacă 46% dintre părinții care nu s-au recăsătorit consideră că pentru copil era mai bine dacă divorțul nu se producea, în cazul celor care s-au recăsătorit opinia aceasta se reduce până la 20%. În același timp însă, recăsătorirea mamei generează o reducere dramatică a timpului petrecut de tată cu propriul copil – 54% dintre tați dispar total din viața copiilor lor după recăsătorirea mamei, față de doar 24% în cazul în care mama nu se recăsătorește. La fel, plata pensiei alimentare încetează în 51% din situații (față de doar 23% atunci când mama nu se recăsătorește).
Interesant este faptul că mamele observă îmbunătățiri majore la proprii copii, după ce ele se recăsătoresc: starea emoțională a copilului este mult mai bună (în 43% dintre cazuri) față de 22% înainte de recăsătorire; rezultatele școlare sunt mult mai bune (43% față de 14%), sănătatea fizică a copilului este mult mai bună (48% față de 17%),
În urma divorțului, 23% dintre copii petrec insuficient sau deloc timp cu mama, în timp ce 46% nu petrec timp suficient iar 31,5% nu petrec deloc timp cu tatăl natural. Pentru 28% dintre copiii afectați de divorț nu se plătește deloc pensie alimentară iar pentru 39% pensia este considerată insuficientă.
Timp egal
O situație aparte în peisajul relativ sumbru generat de divorț o reprezintă cazurile în care părinții decid să petreacă un timp egal cu proprii copii. În aceste situații, nu avem deloc relații foarte proaste între copil și oricare dintre părinți, din contră, relațiile copilului cu proprii părinți devin mai bune sau rămân la fel, rar întâmplându-se o deteriorare a acestor relații. În privința relațiilor cu tata constatăm că acestea devin mai bune (40% față de media de 16%). Relațiile tată-copil devin mai proaste doar pentru 14% (spre deosebire de media de 20%). Nu au fost raportate cazuri în care relația tată-copil să fii devenit foarte proastă (spre deosebire de situația generală, unde 29% sunt situații care se încadrează în această categtorie). De asemenea, în această situație de share-parenting, copiii nu par a înregistra rezultate școlare mai poaste (așa cum se întâmplă în 8% dintre situațiile generale). În opoziție cu elementele pozitive semnalate anterior, părinții care împart în mod egal timpul petrecut cu copiii raportează o stare emoțională mai proastă (23% față de 18% media totală).
În fine, cooperarea dintre cei doi părinți divorțați s-a îmbunătățit față de perioada căsniciei (23% consideră că acum cooperează mult mai bine cu celălalt părinte față de 8% – în cazul celorlalte tipuri de custodie, respectiv mai bună 31% față de 18%). Totuși 54% dintre subiecții din această categorie consideră că pentru copii era mai bine dacă nu divorțau (față de 43% situația generală).
Concluzionând, divorțul este un eveniment care produce o serie întreagă de efecte. Pe termen scurt, majoritatea celor implicați reclamă prevalența efectelor negative. Pe termen lung, procentul celor afectați negativ rămâne mare (în special atunci când ne referim la copii), dar există și un segment consistent care evidențiază numeroase aspecte pozitive.