Ce alegi?

Se dă următoarea situație: ești în parc și intri în vorbă cu o altă persoană – nu o cunoșteai până atunci. Povestești cu ea, îți place felul ei de a fi, dar afli că nu e din orașul tău și că mâine pleacă – deci nu vă veți mai vedea. În timp ce povestiți, de voi se apropie un domn care vă spune că are o ofertă extraordinară pentru voi: puteți primi 4.000 de lei, dacă îndepliniți o singură condiție. Cineva trebuie să facă o propunere de împărțire a banilor iar cealaltă persoană să accepte – dacă propunerea este refuzată, nu mai primiți nimic. Până să deschizi tu gura, cealaltă persoană îți și propune: ia tu 500 și opresc eu 3.500. Ce faci și care este explicația alegerii tale?

          Te rog, înainte de a merge mai departe să te oprești câteva secunde și să faci o alegere. Cum ai proceda tu și de ce? Este important să îți formulezi foarte clar motivația alegerii tale. Ideal, este să o notezi pe o foaie, tocmai pentru a o analiza după ce vei citi tot articolul. Dacă ți-ai notat alegerea și motivația, poți trece mai departe.

          Am adresat această întrebare pe câteva grupuri și am primit peste 100 de răspunsuri.

          În prima categorie intră cei care au acceptat oferta, dar și aici avem două subcategorii.

Primii sunt cei care acceptă bucuroși oferta spunând că ar lua banii imediat! Pentru aceștia este important să profite de oportunitățile vieții și să se bucure de toate lucrurile bune care le apar în cale. Iată ce spun cei din această categorie: „Sincer, decât nimic ,buni și ăia”, „Fără alte implicații, e acceptabilă varianta împărțirii. Chiar dacă fiecare rămâne cu sumele respective, e totuși ceva în plus”, „Accept propunerea, cu puțin poți să te mulțumești, poate persoana respectivă are mare nevoie de bani și eu nu, nu banii îl fac pe om, ci omul pe ei”, „ Ar cam trebui să accept ! 😊 La momentul T0 am x RON, iar la Momentul T 1 (după acceptarea propunerii) am x + 500. Refuzul mă întoarce în momentul T0 (la x RON), deci vine cu o potențială pierdere de 500 ron vs mom T1”,  „Un cadou e un cadou, nu contează valoarea 🙂”, „aș primi bucuroasă pentru că merit să primesc ce e mai bun în lumea asta!”, „Omul a pus o singură condiție, aceea de a accepta propunerea celeilalte. De ce să nu accept un cadou?”, „Accept, oricum iau nu dau…tot mă aleg cu 500. Dacă refuz…pierd tot. De ce să moară și capra vecinului? Cu ambiția rămân la fel, cu puțină bunătate câștig 500 … bani de care îmi pot distra copilul o gramadă de timp”,  „eu accept fără probleme, orice ban e mai bun decât nimic. De ce să refuz?”, „ Și mâna greblă se făcu… Nu degeaba sunt bun la fugă”, „Accept…de ce nu? dacă astea au fost regulile “jocului” și nu am fost eu mai rapidă”, „Accept. Pentru că oricât aș primi sunt mai câștigată decât eram înainte”, „Accept, evident, pentru că 500 e mai mult decât nimic”. 

          A doua subcategorie este formată din cei care ar lua banii, dar ar avea diverse gânduri: Cine e domnul care ne dă banii și ce urmărește? De ce cealaltă persoană a luat mai mult ca mine? Cum fac să dau de cealaltă persoană, poate o conving să împărțim banii în mod egal sau poate mai putem câștiga și altceva? etc. Persoanele din această categorie spun așa: „Dac-a fost mai rapidă, aia e, n-am de ce să mă supăr 🤷‍♀️ și îi cer și datele de contact să păstrăm legătura”, „Aș accepta, deși nimic nu este gratuit”, „500 e aproape taxa pe o lună de grădi + că banii aceia efectiv îmi pică din cer. Normal că îi accept!! Pentru mine alegerea e între a primi 500 de lei sau nimic, în situația dată. Și poate așa mămica aia mai stă puțin în oraș, mai povestim :)”, „ Indiferent de sumă îi iei… Deci accept deși devin mai atentă la ce tip de “prietenă” am găsit”, „ Doamna nu a fost corectă, dar nici eu nu voi face pe ambițioasa. Accept propunerea întrucât era singura condiție de a primi banii și poate doamna chiar are nevoie de acei bani. Posibil să îi dau și cei 500 lei ce îmi reveneau; banii nemunciți, nu sunt meritați”, „Nu e cinstit, trecem peste, dar și 500 sunt buni decât deloc”, „Accept și mulțumesc universului că mi-a oferi aceasta oportunitate! Mai mult ca sigur că cealaltă mamă are mai mare nevoie de bani decât mine, însă aș întreba de ce a ales să procedeze așa 😊”, „ Primul răspuns care îmi vine în minte este că eu aș accepta și suma de 500, cu părere de rău că nu am fost eu cea cu papagalul mai rapid și chiar dacă eram eu cea care vorbea prima propuneam 50%-50% (din prea mult bun simț învățat în cei 7 ani de acasă) 😂 nu știu dacă neapărat aș face ceva cu ei, ci mai degrabă i-aș pune “la saltea” ca fond de rulment. Banii primiți sunt bineveniți 😁 însă mi-aș pune apoi câteva semne de întrebare asupra provenienței lor, asupra mărinimiei celui care ar face un așa gest și motivele din spatele gestului”.

          În al doilea grup intră cei care ar refuza banii și ar pleca acasă fără să câștige nimic.

No luck text on blackboard with businessman and umbrella

          O parte din motivațiile celor care refuză țin de capra vecinului: „nu accept ca să nu ia nimic nici ea, ce eu sunt mai proastă?”, „refuz din orgoliu cred…. m-ar indigna “româneasca” celeilalte”, „ Cu 500, ce să faci, praful de pe tobă, așa că refuz, așa, pentru că moaca celeilalte după ce pierde 3500 face toți banii!😂😂😂”.

          O altă parte ține de credința că nimic bun nu se poate întâmpla fără muncă. Răspunsurile oferite de cei care se încadrează în această categorie sună cam așa: „Nu trăiesc în utopie, refuz! Nu îți pică nimic din cer, trebuie să muncești pentru tot”, „nu accept nimic în viață nu este gratuit!!!”, „Îi spun domnului că nu mă interesează propunerea. Sigur e vreo glumă … sau sunt la camera ascunsă😄”, „Refuz pentru că în principiu nu accept bani fără să-i muncesc. Viața mi-a dovedit că banii veniți ușor pleacă la fel (pe amenzi, boli etc). Așa că prefer să îi muncesc”.

          O altă categorie este reprezentată de cei speriați de scopurile ascunse, de faptul că nu înțeleg/cunosc motivația celui care oferă bani. Cei din această categorie gândesc așa: „Scopul ascuns? “Gratuitățile” sunt cele mai scumpe 🙃”, „Fiind din fire mai prevăzătoare și doamna fiind o necunoscută m-aș gândi că e ceva “necurat“. Merg pe varianta “ Paza bună trece primejdia rea “😁, „ Cine îți dă bani moca? Sigur este ceva putred la mijloc așa că nu mă bag complice în nimic și nu îmi fac nici obligații. Pas”, „ Refuz pentru că nu am încredere”,  „Eu aș refuza, nu am încredere în oamenii care îți oferă bani așa, fără să vă cunoașteți, nimic nu e gratis în viață, de ce ne-ar da un necunoscut 4000 de lei?”.

          O parte din cei care au refuzat nu dau multe detalii, dar par cumva nepregătiți să accepte cadouri: „ Răspunsul clar e nu, nu accept nimic de la nimeni”, „ Refuz din start pentru că nimic nu este gratuit în lumea asta”.

          O altă categorie este reprezentată de cei care se gândesc că dacă ar accepta propunerea așa cum a fost formulate ar avea regret mai mari decât ar fi beneficiile aduse de acei bani: „După un party surpriză aseară, astăzi neuronul meu amețit avea tendința să accepte! Dar nu, nu aș accepta. Probabil aș lăsa de la mine și ar pleca cealaltă cu toți banii, pe premiza decât nemulțumită cu puțin, mai bine lipsă! Nu știu, depinde și de starea de moment. Acum asta simt că aș face”.

          Destul de puțini din cei ce ar refuza banii conștientizează că răspunsul se datorează unor setări anterioare, nu unei analize lucide: „refuz din start, nu apucă să propună persoana nimic. Eu gândesc totul pe termen lung, trebuie să știu motivul din spatele propunerii și am setări clare despre bani și muncă încă din copilărie. Am fost învățată că pentru orice trebuie să muncești până îți iese sufletul. Dacă mai lucrez la setările astea revin cu un răspuns”.

          Evident, mulți ar reacționa impulsiv și ulterior ar regreta (total sau partial) alegerea făcută: „Logic, ar fi să accepți, dar câte decizii se iau de fapt pe bază de logică? Pe mine m-ar scăpa gura pe dinainte și i-aș zice ceva mirată de lipsa ei de fair-play. De-abia apoi aș judeca mai la rece și mi-ar fi un pic ciudă că nu am luat banii”, „ este un răspuns logic și firesc să accepți banii chiar dacă ei vin împreună cu puțină invidie, oftică etc”.

          Interesant este faptul că majoritatea covârșitoare a răspunsurilor au indicat faptul că oferta și câștigul aferent ar fi refuzate! Și mai interesant este faptul că s-au făcut experimente care au arătat că destui oameni ar refuza cei 500 de lei și dacă nu ar exista povestea inițială (adică dacă ar fi opriți pe stradă de cineva care le-ar oferi banii fără nici o condiție). Legat de exercițiul nostru, cei care au acceptat oferta au fost mai dispuși să își justifice alegerea decât cei ce au refuzat-o. Evident, și acest mic amănunt spune destul de multe despre cele două categorii de atitudini!

De ce sunt importante răspunsurile oferite?

Pentru că ne arată cum gândim și reacționăm atunci când primim pe neașteptate oferte avantajoase. Ne arată, de asemenea, gradul de încredere sau lipsa de încredere pe care o avem față de noi (merit sau nu merit ceva bun? sau: În ce condiții merit ceva bun?) sau față de alți oameni. Uneori, parteneriatele nu implică nici eforturi egale, nici recompense egale – acceptăm acest lucru sau căutăm în permanență să nu fim răniți, păcăliți etc.

Oare cei mai păcăliți nu sunt chiar cei ce, de frică, refuză banii iar apoi toată ziua sunt nervoși că au pierdut o oportunitate și au avut „ghinionul” de a întâlni o persoană atât de „incorectă” încât să le lase doar 500 din totalul de 4.000?

Un aspect important este legat de focusul pe care îl avem: ne concentrăm pe dorințele, realizările, greutățile și câștigurile noastre sau pe ale altora? Dacă alte persoane sunt mai importante decât noi – ne bucurăm când ele câștigă sau chestia asta ne trezește sentimente de invidie?

În fine, poate cel mai important aspect, ne arată pe ce ne concentrăm în viață: pe câștig, sau pe pierdere! Realitatea ne arată foarte clar că avem parte de lucrurile pe care ne concentrăm: fugind de durere – primim durere, căutând lucrurile bune – găsim lucruri bune!

Evident, schimbarea setărilor pe care le-am dobândit în copilărie sau pe parcursul vieții, până acum, nu este un lucru foarte ușor. Dar nici imposibil! Dacă analizând la rece ne dăm seama că instinctul nostru ne păcălește, că alegerile emoționale nu sunt cele mai bune – putem încerca să facem ajustările necesare. În cazul în care avem copii, acțiunea sau lipsa noastră de acțiune se va răsfrânge și asupra lor – copiii vor copia comportamentele noastre, chiar dacă noi nu ne dorim acest lucru!

În fine – o ultimă idee! Viața este rezultatul alegerilor pe care le facem în fiecare zi!

Alegem să facem sport sau alegem să lenevim?

Alegem să economisim sau alegem să cheltuim?

Alegem să evoluăm sau alegem să rămânem neschimbați?

Alegem să mâncăm sănătos sau alegem să mâncăm gustos?

Alegăm să … sau alegem să …

Suma acestor alegeri dă un rezultat final: calitatea vieții noastre!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*