Pentru un părinte, cea mai mare provocare nu este să își educe copiii ci
să se educe pe el însuși în așa fel încât să fie un bun părinte!

Crește un copil de succes! 12 + 1 Calități pe care trebuie să i le cultivi copilului tău!

 

 

          Una din condițiile necesare pentru a avea succes și o viață împlinită este acea de a fi competent. Indiferent de domeniul în care activează un om, competența sa este unul din criteriile pe care le luăm serios în calcul atunci când ne gândim la el. Ne plac doctorii competenți, mecanicii competenți, profesorii competenți etc. Ce-i drept, dacă privim în jurul nostru vedem destul de rar oameni competenți, majoritatea adulților fiind neserioși, inconsecvenți, nepricepuți etc. De ce se întâmplă așa?

          Putem identifica două categorii de răspunsuri. În prima categorie intră cele legate de predestinare: așa se nasc unii oameni, incompetenți, incapabili și neserioși. În a doua categorie intră răspunsurile care pun accentul pe educație: unii oameni beneficiază în copilărie de o educație adecvată, potrivită, eficientă, în timp ce alții primesc o educație mai precară sau chiar nocivă. Pentru cei care cred că un bebeluș nu se naște cu un traseu bine definit pe care îl va urma toată viața, ofer mai jos câteva idei legate de competențele și calitățile pe care părinții le pot dezvolta pentru a-și echipa copilul cu atitudinile și comportamentele necesare pentru succes: curaj, curiozitate, creativitate, consecvență, calm, compasiune, civism, comunicare, colaborare, competitivitate, corectitudine și credință.

Curajul – încă din latinitate știm că „fortes fortuna adjuvant” (soarta îi favorizează pe cei curajoși). Goethe spunea că „pentru orice realizare, primul pas este curajul.” Sunt 100% convins că dacă îți analizezi cu atenție viața ta sau a celor din jurul tău vei găsi zeci de exemple în care oamenii lipsiți de curaj au pierdut oportunități extraordinare: un băiat care nu a avut curajul să abordeze fata pe care o plăcea, o tânără care nu a avut curajul să țintească prea sus, un om care nu a îndrăznit să-și urmeze visul și să își deschidă o afacere etc. Lumea este plină de oameni înzestrați cu diverse calități, dar lipsiți de curaj, oameni care din această simplă cauză nu își ating niciodată potențialul. Știu că nu îți dorești asta pentru copilul tău. Toți ne dorim copii curajoși, întrebarea este cum procedăm pentru a ajunge acolo? Evident, nu poți spera că vei avea un copil care este temător 18 ani iar apoi devine brusc un adult curajos… Nu, curajul trebuie cultivat din copilărie, în mod constant, cu tact și perseverență. Fără a intra în prea multe detalii îți spun că după „nu”, expresia pe care părinții din România o folosesc cel mai des în relația cu copiii lor este „ai grijă”. Evident, un copil care mereu „are grijă” nu poate fi un copil foarte curajos!

Curiozitatea – Einstein spunea că „important este să nu te oprești niciodată din a-ți pune întrebări”. Un om lipsit de curiozitate este un om incapabil să evolueze. Încă de la naștere, copiii sunt extrem de curioși și își doresc să descopere lumea, să experimenteze și să învețe cât mai multe lucruri. Un părinte bun are rolul de a hrăni această curiozitate și de a o dirija spre zonele productive. Jose Maria Eca de Quinteros observa o diferență notabilă: „curiozitatea îi împinge pe unii să descopere America și pe alții să asculte la ușă”. Este datoria ta, ca părinte, să încurajezi această trăsătură și să o cultivi în așa fel încât să nu se transforme într-o trăsătură negativă. Din păcate, învățătura populară reține doar partea nocivă a acestui aspect „curioșii mor repede” fiind una din multele vorbe care setează greșit limitele copiilor noștri.

Creativitatea – creativitatea este capacitatea oamenilor de a crea diverse lucruri. Bunăstarea noastră se datorează creativității infinite de care semenii noștri au dat dovadă: cineva și-a imaginat că poate lumina străzile noaptea și a creat becul și electricitatea, altcineva și-a imaginat că oamenii vor putea călători rapid dintr-un loc în altul și a inventat mașina sau avionul, unii și-au imaginat că pot vindeca diverse boli și au inventat medicamente etc. Mai mici sau mai mari, toate aceste invenții sunt rodul creativității extraordinare pe care o au oamenii. Copiii mici sunt deosebit de creativi – inventează cuvinte, jocuri, expresii, desenează și construiesc tot felul de lucruri, compun melodii și descoperă mișcări și dansuri noi. Ca părinte poți cultiva creativitatea sau o poți îngrădi, este o alegere pe care în mod conștient sau inconștient o faci. Dacă vrei un copil fericit, descurcăreț și care să se bucure de succes ar trebui să îi hrănești creativitatea zi de zi! Jerry Hirschberg (pictor) spune așa “creativitatea nu este o evadare din disciplină, este o evadare însoţită de disciplină” – evident, pentru a da roade, creativitatea trebuie să fie canalizată și îngrijită cu atenție.

Consecvența – nimic durabil nu se obține fără consecvență. Harry Bancks spune că „secretul succesului ţine de consecvenţa cu care îţi urmăreşti scopul.” Degeaba ești curajos, degeaba ești curios și creativ dacă nu ești și consecvent. Lucrurile mari au nevoie de timp, răbdare și perseverență pentru a fi realizate. Dacă legat de curiozitate și creativitate putem spune că ele sunt trăsături existente în fiecare copil, dacă legat de curaj putem afirma că unii copii se nasc mai curajoși decât alții (evident însă, în toate situațiile curajul poate și trebuie să fie cultivat de părinți), consecvența este o trăsătură care trebuie cultivată cu mare grijă. În mod instinctiv și oarecum logic, copiii au tendința de a alege în permanență calea cea mai ușoară pentru că este dificil să îți amâni prea mult gratificațiile și să te concentrezi pe obținerea unui rezultat extraordinar. În vremurile noastre, majoritatea părinților nu au nici tactul necesar și nici nu sunt dispuși să aloce timpul și efortul pe care le cere cultivarea unei trăsături atât de importante. Totuși, dacă nu o faceți acum când copiii sunt mici, nu o veți putea face cu rezultate bune nici când copiii cresc mai mari. Oscar Lewis, atunci când a teoretizat cultura sărăciei a explicat foarte bine cât de importantă este capacitatea de amânare a gratificațiilor (și implicit capacitatea de a rămâne consecvent cu propriile valori și obiective).

Calmul – în cazul copiilor este firesc ca aceștia să își piardă uneori calmul pentru că se grăbesc să obțină anumite rezultate, pentru că nu pot realiza anumite operațiuni sau pentru că nu înțeleg de ce se întâmplă unele lucruri. Odată cu creșterea fizică, emoțională și intelectuală, unii adulți reușesc să își păstreze calmul și în situațiile cele mai critice în timp ce alții se panichează la cel mai mic obstacol. Atunci când îți pierzi calmul îți pierzi de fapt și raționamentul și începi să acționezi instinctiv. Ei bine, diferența dintre om și animale este dată tocmai de capacitatea omului de a asculta de propria inteligență, uneori în defavoarea propriilor instincte. Pentru a-l ajuta pe copilul tău să-și dezvolte această capacitate este necesar să-l ajuți să se cunoască bine, să își accepte și să își înțeleagă emoțiile. Abia după ce acestea sunt cu adevărat cunoscute și acceptate, ele pot fi folosite cu adevărat în propriul folos.

Compasiunea – Dalai Lama spune că „dacă vrei ca cei din jurul tău să fie fericiţi, arată-le compasiunea ta. Dacă vrei ca tu să fii fericit, arată-ţi ţie compasiune.” Există discuții aprinse legate de ambivalența umană, despre natura noastră duală și despre faptul că același om poate face fapte bune și fapte rele. Oricum, cruzimea, indiferența, nepăsarea, violența, abuzul, excluziunea și autoflagelarea sunt doar câteva din relele care pot fi combătute eficient cultivând compasiunea copiilor noștri.

Civismul – bunăstarea unei societăți depinde și de nivelul de civism al cetățenilor săi. Copilul tău trebuie să fie informat în legătură cu drepturile și obligațiile ce îi revin, trebuie să înțeleagă cum funcționează sistemele sociale și politice și să fie preocupat de buna funcționare a acestora și de contribuția benefică pe care el o poate aduce în acest sens.

Comunicarea – nu cred că este vreo capacitate umană mai importantă în evoluția noastră decât capacitatea de a comunica. Dacă eu am un măr și tu ai o pară și facem schimb – la final eu voi avea o pară și tu vei avea un măr. Dacă eu am o informație și tu ai altă informație și facem schimb de informații – la final fiecare dintre noi va avea două informații. Dacă eu am o emoție puternică și știu să o comunic eficient, pot găsi sprijin pentru a o depăși (în cazul în care este o emoție negativă) sau pot influența în bine persoanele de lângă mine (în cazul în care emoția este pozitivă). Aceasta este puterea fenomenală pe care comunicarea o conferă celor care știu să comunice eficient. Capacitea de comunicare poate și trebuie să fie cultivată din copilărie. Comunicând corect și înțelegând bine  informațiile oferite de ceilalți, copilul se poate dezvolta mai bine și poate să-și construiască o viață mai frumoasă. Din contră, în cazul în care este deficitar la acest capitol, intențiile sale bune pot fi greșit interpretate iar efectul să fie contrar dorințelor. 

Colaborare – „dacă vrei să ajungi repede, mergi singur, dacă vrei să ajungi departe, mergeți împreună”. Omul este o ființă socială iar capacitatea de a colabora cu alți oameni este esențială pentru o viață frumoasă. Spiritul de colaborare poate fi cultivat din copilărie atunci când copiii sunt încurajați să se joace împreună, să petreacă împreună, să muncească sau să desfășoare diverse activități împreună pentru a atinge un obiectiv comun.

Competitivitatea – raritatea resurselor este o realitate care nu poate fi ignorată. Pe pământ există cantități limitate din diverse bunuri și, de multe ori, este necesară competiția pentru a accede la ele. Dusă la extrem, competitivitatea face rău atât celorlalți cât și propriei persoane, absența totală a competitivității însă îl impinge pe individ la marginea societății, acolo unde resursele sunt tot mai puține și viața tot mai grea. Poți și trebuie să cultivi un spirit corect de competitivitate iar aceasta trebuie să poată fi activată atât în raport cu propria persoană cât și în raport cu celelalte persoane.

Corectitudinea – în mod normal nici nu ar trebui menționat acest aspect – fiecare părinte ar trebui să fie 100% determinat să cultive această trăsătură a propriului copil. Din păcate societatea este plină de oameni incorecți, unii de-a dreptul necinstiți, tocmai pentru că părinții lor i-au învățat voluntar sau involuntar să fie așa. Chiar dacă un om incorect pare a avea un câștig pe moment, cred că nu este cazul să demonstrăm faptul că pe termen lung „minciuna, hoția și altele asemenea au picioare scurte”.

Credința – sunt situații când ultima redută este credința. Credința în divinitate, credința în umanitate, în bunătate sau în propriile puteri. O dovadă a puterii nemărginite pe care o are credința este efectul Placebo! Atunci când unor bolnavi li se administrează ser inofensiv, se pot observa îmbunătățiri ale stării de sănătate dacă aceștia sunt convinși că li se administrează medicamente eficiente.