Esti un parinte prea aspru?

Părinții care reacționează exagerat procedează în felul următor:

  • Țin morală copiilor și le spun acestora cum să gândească, simtă sau acționeze, construind astfel resentimente și lipsindu-și copiii de oportunitatea de a gândi singuri pentru propria lor persoană
  • Își ceartă copiii prinzându-i în dispute verbale, încercând să îi convingă pe aceștia că poziția părinților e corectă și a copilului e greșită (astfel de dispute întăresc în permanență pozițiile fiecăruia sporind neînțelegerile)
  • Își critică pruncii căutând și găsind erori, făcând comentarii negative despre comportamentul acestora și încercând să îi determine să procedeze cum își doresc ei
  • Devin agresivi lovind, împingând, bruscând, trăgând de urechi etc. Lipsit de argumente și de tact, părintele care devine agresiv întărește resentimentele copilului și îl face pe acesta să se simtă rușinat
  • Dau sfaturi spunând des copilului ce să facă și cum să își rezolve problemele. De obicei generează încăpățânare și respingere din partea copilului iar în cazul conformării copilul devine dependent și are o stimă de sine scăzută.
  • Compară copilul cu alți copii sau frați subliniind diferențele (indiferent dacă sunt favorabile sau defavorabile copilului)
  • Blamează, aruncând vina pe alții sau atribuind copilului situații negative care nu i se datorează
  • Amenință copilul cu pedepse, chiar dacă de cele mai multe ori amenințările nu sunt puse în practică
  • Sunt sâcâitori, bâzâind în mod constant copilul, amintindu-i mereu sau plângându-se des pentru a obține de la propriul copil ce își doresc

 

 

Toate aceste tactici nu sunt potrivite pentru creșterea copiilor. De fapt, aceste metode sunt tactici de manipulare folosite pentru a obține ce ne dorim. Le folosim atunci când suntem anxioși, când ne pierdem încrederea în bunătatea naturală și în capacitatea copiilor noștri. Folosind aceste strategii ne transformăm copiii în roboței buni sau în copii rebeli. Indiferent de rezultatul final, copiii supuși unui asemenea tratament nu ajung să își asume responsabilitatea pentru propriile acțiuni. În plus, asimilează inconștient mesaje care îi conving că sunt inferiori, răi sau proști. Încrederea față de proprii părinți suferă și ea, acești copii simțind că părinților nu le pasă de sentimentele lor și că nu au încredere în ei.

1 comment

  1. Total de acord!
    Eu insumi, pe durata unei intregi cariere, am adus acasa la familie rigorile si starea de spirit a unei profesii dure. Si cronofage, cum spuneam mai deunazi. Stateam de vorba prea putin cu copiii, ma limitam sa le verific temele si sa le reglez diversele dorinte maruntele. Nu m-am gandit niciodata ca trebuie sa le devin prieten.
    Acum, cand stiu asta, este prea tarziu. Ei nu mai au nevoie de prietenia mea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*