Pentru un părinte, cea mai mare provocare nu este să își educe copiii ci
să se educe pe el însuși în așa fel încât să fie un bun părinte!

Tată, râsul îngrașă?

  • Tată, părinții unei colege de la karate, i-au spus acesteia că râsul îngrașă. Așa este?
  • Sigur că nu este așa… De ce mă întrebi?
  • Păi azi la karate, în vestiar, râdeam de ne prăpădeam – toate fetele mai puțin una. Am întrebat-o de ce nu râde și ea și mi-a spus că nu vrea să fie grasă, că părinții ei așa i-au spus că „râsul îngrașă”.

De unde și cum a apărut expresia asta habar nu am. Eu știu că mă simt bine când râd, știu că oamenii în general se simt bine râzând și mai știu că râsul este molipsitor. Faptul că o fetiță stătea sobră pentru a nu se îngrășa, în timp ce toate colegele ei râdeau de se prăpădeau, m-a pus puțin pe gânduri.

          Pe de o parte, gândul m-a dus la zecile de vorbe, proverbe și zicători cu morală greșită. Pilde adânc înrădăcinate în mentalul popular, dar totuși atât de nocive cum sunt: „unde dă mama crește” (ce ar putea să crească? Doar ura, frustrarea, tristețea etc.), „bătaia e ruptă din rai” (adică așa fain e în rai – iei bătaie?), „papă tot din farfurie” (la cât de mulți copii obezi avem, exact asta mai lipsea), „să mănânci că alții mor de foame” (cu ce îi ajuți dacă tu mănânci?), „eu te-am făcut eu te omor” (aceeași părinți se miră peste ani că sunt abandonați de proprii copii), „ce plângi ca o fată?”, „încetează cu smiorcăiala altfel îți dau eu motiv să mai plângi”, „brânză bună în burduf de câine”, „baba cloanța cotoroanța”, „pentru că așa vreau eu!”, „pentru că așa ți-am zis eu!”, „dacă mă mai superi plec unde oi vedea cu ochii și nu mă mai întorc niciodată!”, „te dau la țigani” etc. Sunt vorbe care sădesc în sufletul copiilor teama de proprii părinți, teama de abandon, disprețul față de alte categorii etnice sau sociale generând și consolidând comportamente nocive pentru propria persoană (inhibarea emoțiilor) sau pentru alte persoane (discriminare, marginalizare) etc. Evident, oricine poate adăuga o mulțime de alte vorbe de acest gen, vorbe cu un puternic impact negativ asupra copilului.

          Al doilea gând a mers către efectul incredibil pe care vorbele părinților le au asupra propriilor copii. O vorbă de genul „râsul îngrașă”, spusă într-un context oarecare, nu pare a avea un mesaj negativ. Totuși, chiar și această expresie aparent inofensivă, dacă este auzită de o fetiță puțin corpolentă, sau de o fetiță preocupată de greutatea sa, poate avea un impact major, putând chiar să-i răpească fetei bucuria unui râs sincer alături de prietenele sale. Mă bucur când părinții vorbesc cu proprii copii și preferă conexiunea umană în detrimentul celei virtuale, mă bucur când copiii au atât de multă încredere în proprii părinți încât iau în serios sfaturile și vorbele acestora, dar mi-aș dori să văd cât mai mulți copii învățați și încurajați să gândească și să analizeze (pe baza informațiilor pe care le au) și, de ce nu, să pună întrebări atunci când au nelămuriri.

          Atenție așadar la învățăturile preluate pe nemestecate din folclor și atenție la vorbele pe care le spuneți în preajma copiilor.

O ultimă observație: un copil prea cuminte, prea obedient, nu este neapărat garanția unui viitor om de succes!