Era odată un copil tare nefericit și supărat că, în permanență, desi încerca să facă pe plac tuturor, nu reușea.
Hotărât să-i dea o lecție fiului său, tatăl copilului l-a invitat pe acesta la o plimbare prin sat. Știind că fiul său are un cal preferat, tatăl a luat și calul cu ei. Mergând unul lângă altul și ținând calul de căpăstru s-au întâlnit cu o femeie care venea obosită din sens opus:
-Dacă tot aveți cal de ce mergeți pe jos, nu aveți minte?
Apoi, adresându-se tatălui – greșești procedând așa, copilul nu va învăța să se folosească de oportunitățile oferite de viață!
Ca să nu o scandalizeze pe femeie, tatăl și copilul s-au urcat pe cal.
După câteva minute, cei doi trec pe lângă un grup de oameni pe care-I aud vorbind:
-Doamne, cum se chinuie bietul cal…
Mai mult, unul din bărbații care-i privea le spune:
-Nu vă e milă de bietul animal? Nu puteți călări doar unul? Ce-l înveți pe copilul tău procedând așa? Că doar voi contați și că pentru confortul vostru este firesc să-i chinuiți pe ceilalți?
Tatăl s-a dat jos , rămânând doar feciorul călare.
Alt drumeț trecând pe lângă ei nu se abține și îi zice copilului:
-Bine că tu mergi pe jos și îl lași pe fiu călare. Dacă pica de acolo, nu-ți dai seama cât e de periculos?
Au făcut schimb de locuri și a urcat tatăl pe cal iar copilul mergea pe lângă.
Două doamne, în trecere, l-au certat pe bărbat:
-Omule, lași copilul pe jos să obosească? Chiar nu-ți iubești deloc copilul?
După acest ultim dialog tatăl și-a privit fiul și i-a spus: dragul meu, gura lumii doar pământul o astupă. Indiferent ce vei face în viața ta și indiferent cum te vei comporta, în permanență vei găsi oameni care să te critice, oameni care să vadă altfel lucrurile. Tu trebuie să ai grijă doar de două lucruri: să nu-ți faci rău ție și să nu faci rău altora, iar atunci când poți face cuiva un bine, fă-l!