Pentru un părinte, cea mai mare provocare nu este să își educe copiii ci
să se educe pe el însuși în așa fel încât să fie un bun părinte!

Ce job va avea copilul meu când va fi mare?

„Absolvenții noștri consideră că este mai bine să inventeze un job nou, decât să-și găsească un job nou!”

Motto-ul de mai sus este cel mai important mesaj pe care l-am remarcat în timp ce vizionam, împreună cu băiatul meu, filmul The Social Network, filmul care are în prim plan nașterea Facebook-ului și evoluția lui Mark Zuckerberg. În film replica aparține rectorului universității Harvard și subliniază faptul că elitele împing lumea spre progres.

         Revenind la întrebarea din titlu (ce job va avea copilul meu când va fi mare?) – răspunsul este extrem de complicat. Foarte puțini sunt părinții care își îndrumă copiii, de mici, spre specializări foarte exacte, așa cum a procedat Laszlo Polgar cu fetele sale. Majoritatea părinților își cresc copiii din inerție copiind diverse modele preluate din propria familie sau din imediata apropiere. Ceilalți încearcă să se informeze și să cultive copiilor calitățile necesare pentru a se adapta la o lume dinamică și pentru a avea succes în cât mai multe domenii (mai ales că nu avem decât idei foarte vagi despre felul în care va arăta lumea peste 30 de ani).

Cei mai bine plătiți angajați din zilele noastre lucrează în domenii și cu echipamente care nici nu existau atunci când ei s-au născut. Domenii largi, cum sunt: IT-ul, telecomunicațiile și industria aeronautică au schimbat total realitățile sociale de pe planeta noastră. Domenii noi apar în permanență schimbând și mai multe paradigme. Inteligența artificială, organismele modificate genetic, energiile regenerabile, biotehnologiile și noile modalități de transport sunt doar câteva din domeniile aflate în plină dezvoltare acum, domenii care, cu siguranță, vor influența viața copiilor noștri.

         Dacă nu știm cum va arăta viitorul și nu știm nici ce meserii vor exista peste 25 de ani, ce putem face noi, părinții, pentru viitorul copiilor noștri?

În primul rând trebuie să îi învățăm pe copiii noștri că pentru o viață împlinită este important ca munca pe care o vor efectua să fie făcută cu plăcere. Un om obișnuit petrece destul de mult timp muncind, așa că pentru majoritatea oamenilor, jobul propriu poate fi o sursă de satisfacții, împlinire și bucurie, sau, din contră, o sursă de insatisfacții, stres și nemulțumire.

Evident, oamenii sunt diferiți și au pasiuni și plăceri diferite, prin urmare același job poate fi plăcut pentru o persoană și neplăcut pentru altă persoană. Cu toate acestea putem identifica și câteva caracteristici comune joburilor care produc mai degrabă satisfacție decât insatisfacție.

  • O primă caracteristică a acestor joburi este autonomia – cei mai mulți oameni preferă să aibă o anumită autonomie, să fie lăsați să își organizeze (măcar parțial) activitatea conform propriilor posibilități și interese.
  • A doua caracteristică importantă este complexitatea – contrar simțului comun, oamenii preferă activități mai complexe, capabile să le stimuleze imaginația, inteligența și abilitățile. Deși un job lejer pare a fi mai căutat, tinerii preferă provocarea și progresul unui job plictisitor și lipsit de provocări. De multe ori această caracteristică este chiar mai importantă decât nivelul salarial – încercați să vă gândiți la copilul dumneavoastră și să vă puneți întrebarea: ce variantă este mai bună pentru el – un job care îl stimulează și care presupune activități variate sau un job simplu, monoton, repetitiv? Majoritatea oamenilor își doresc să evite activitățile extrem de plictisitoare.
  • O altă caracteristică importantă este semnificația pe care omul o atribuie muncii sale. Un exemplu grăitor în acest sens este povestea cu cei trei constructori care sunt întrebați ce muncesc. Primul răspunde: pun cărămizi una peste alta. Al doilea spune: construiesc un zid. Al treilea exclamă: înalț o catedrală! Semnificația pe care omul este capabil să o atribuie propriei munci este extrem de importantă!
  • În fine, o ultimă caracteristică importantă este legătura strânsă dintre efort și răsplată. Este important pentru copiii noștri să fie pasionați de munca lor, dar în același timp ne dorim și ca munca respectivă să le asigure resursele necesare pentru o viață frumoasă.

         Dacă jobul pe care-l vor avea copiii noștri cuprinde aceste patru elemente importante: o balanță echilibrată între efort și recompensă; o semnificație puternică, o complexitate adecvată caracteristicilor personale și un nivel de autonomie satisfăcător, copilul nostru are toate șansele să se împlinească (și) prin muncă. Sunt convins că, dacă s-ar putea, mulți părinți ar plăti suma necesară pentru ca proprii lor copii să poată beneficia de un astfel de job. Realitatea este că, indiferent câți bani ar cheltui părinții pentru fericirea copiilor, nimeni nu are siguranța că, aceste cheltuieli pot asigura fericirea copiilor pe termen nelimitat. În loc să aloce sume noi de bani pentru a cumpăra „bucăți de fericire”, părinții ar trebui să se concentreze pe cultivarea unor calități care să-i ajute pe copii să-și găsească singuri propria cale spre fericire, adaptându-se realităților în continuă schimbare. Viitorul oferă posibilități nelimitate: poate că jobul pe care-l vor avea copiii noștri încă nu s-a inventat. Poate chiar copiii noștri vor inventa joburi noi sau, este la fel de posibil ca în viitor să existe o epocă post-muncă, o epocă în care munca va fi un privilegiu sau o activitate disponibilă doar pentru un număr limitat de oameni. Cert este că noi, părinții de astăzi, creștem copii care vor trăi într-o lume diferită de lumea actuală.  

         În viață nu există rețete perfecte, există însă suficiente semne care ne arată ce putem face pentru copiii noștri.

         În încheiere aș vrea să subliniez un singur lucru: deși nimeni nu este plătit pentru „meseria” de părinte, deși nu există nici un fel de corelație între efort și plată (prin plată înțelegând câștigurile financiare), totuși, meseria de părinte este cea mai bună meserie din lume:

  • orice părinte are un nivel ridicat de autonomie și își poate educa proprii copii așa cum consideră că este mai bine
  • activitatea parentală îmbină monotonia cu complexitatea într-un mod uimitor fiind o activitate extrem de provocatoare
  • cu răbdare, pasiune, iubire și înțelegere, viața unui părinte poate avea o semnificație extrem de profundă – prin efortul său sistematic părintele contribuie la realizarea unei lumi mai bune!