Părinții prea indulgenți dau copiilor prea multă putere. Un părinte este prea indulgent atunci când, din dragoste pentru copilul său renunță la propria autoritate părintească sperând că astfel își păstrează copiii veseli.
Procedând adeseori greșit, în mod involuntar, un părinte prea indulgent recompensează comportamentele negative ale propriului copil în loc să îl lase pe acesta să învețe responsabilitatea și să facă față consecințelor neplăcute generate de alegeri sau acțiuni greșite.
Copiii care au astfel de părinți trag următoarele concluzii: pentru a obține ce vreau e suficient să cer cu insistență și să mă încăpățânez. Copiii părinților prea indulgenți nu au restricții și limite și cred că cineva îi va ajuta mereu atunci când dau de greu.
Cum îți dai seama dacă ești un părinte prea indulgent? Gândește-te dacă:
- nu ești, uneori, prea receptivi la nevoile, cerințele, pretențiile copilului sufocându-l pe acesta și nepermițându-i să aibă propriile alegeri și să acționeze independent
- te simți foarte afectat de greutățile inerente prin care trec copiii
- empatizezi cu copilul atât de mult încât îl recompensezi pentru faptul că se simte rău (în încercarea de a-i diminua supărarea) – da, știu că tu nu o vezi așa. Totuși, dacă atunci când copilul îți spune că se simte rău tu te simți dator să îi faci toate mofturile, e posibil să îl înveți că e bine să se plângă
- uneori eviți să îți asumi rolul de părinte retrăgându-te din fața momentelor dificile și lăsându-ți copilul de capul lui, fără reguli, sprijin sau ghidaj din cauză că ești nesiguri pe capacitatea ta (sau pur și simplu nu cunoști nevoile copiilor)
- îți răsfeți în exces copilul satisfăcându-i toate cerințele pentru a-l păstra vesel sau pentru a te asigura că nu se supără
- preiei sarcinile copilului, făcând lucruri pe care acesta ar fi trebuit singur să le facă: patul, alegerea hainelor, vorbitul cu profesorii, temele de casă etc.
- îți salvezăicopilul evitând aplicarea unor pedepse sau evitând anumite consecințe neplăcute pe care copilul ar fi trebuit să le suporte urmare a propriilor acțiuni și alegeri
- îți protejezi excesiv copilul nepermițându-i să facă față realității, evitând orice situație care ar putea reprezenta un pericol oricât de mic (fizic, emoțional sau social)
- nu ești constant – stabilești niște limite pe care ulterior le încalci sau le elimini pentru că ți se pare că sunt prea restrictive sau pentru că așa îți cere copilul
- nu ești capabil să explici clar copilului ce doreșți de la el. În loc să le transmiți clar care sunt așteptările pe care le ai îți implori copilul să facă acele lucruri ca și cum ți-ar face un favor
- îți mituiești copilul pentru a-l determina să facă lucruri pe care oricum trebuia să le facă
- renunți foarte ușor atunci când copilul tău se plânge
În cazul în care te regăsești în situațiile de mai sus e cazul să te schimbi și să te comporți ca un părinte echilibrat, iubitor dar conștient de rolul său. Cea mai proastă variantă ar fi să sari în cealaltă extremă, cea a părinților foarte exigenți.