Inspirat de Magdalena Drăgan, mi-am întrebat studenții care sunt cuvintele care le vin în minte când se gândesc la părinții lor.
Aproape jumătate dintre răspunsuri au menționat îndemnul “ai grijă”. Aparent banal, acest îndemn sugerează de fapt existența unui pericol. Oare chiar așa multe pericole sunt în jurul nostru? Evident că nu.
Fără să vreau, am făcut imediat legătura cu studiile care vorbesc despre fricile tinerilor din România. Da, adevărul este că mulți tineri sunt dominați și împiedicați să își atingă potențialul de diverse frici, mai mult sau mai puțin justificate: frica de a vorbi în public, frica de a se lansa în antreprenoriat, frica de a eșua etc. Fac doar o paranteză pentru a menționa un fapt: mulți tineri antreprenori mi-au mărturisit că atunci când s-au apucat de afaceri, cele mai mari lupte le-au dat cu proprii părinți, speriați că proprii lor copii vor eșua.
Cumva mirat de frecvența acestui răspuns, am răsuflat ușurat, convins că eu sunt un tată curajos și suficient de încrezător încât să nu le spun toată ziua copiilor să aibă grijă… Asta, până am ajuns acasă și m-am surprins spunându-le copiilor: ai grijă să nu te lovești, ai grijă să nu spargi paharul, ai grijă să nu faci mizerie, ai grijă mâine la test etc. Mi-am analizat mai bine cuvintele și am realizat că, involuntar, transmit copiilor preocupări și griji inutile. Am încercat zilele următoare să nu le mai spun copiilor, așa des, “ai grijă” și, așa cum mă așteptam, nu a crescut nici numărul accidentelor și nici alte catastrofe nu s-au întâmplat.
Cu ce înlocuiesc “ai grijă”? ”Curaj!” „Succes!” Sau simplul „te iubesc!” Parcă sună mai bine, nu?