Pentru un părinte, cea mai mare provocare nu este să își educe copiii ci
să se educe pe el însuși în așa fel încât să fie un bun părinte!

Cea mai dăunătoare situație pentru un copil care trece prin divorț

Foarte des, în cazul despărțirilor conflictuale, părinții sunt prea orbiți de durere sau de orgoliile personale pentru a vedea cu ochi limpezi ce este în sufletul propriilor lor copii.

Tamara Afifi, unul din specialiștii internaționali care studiază efectele divorțului consideră că mulți părinți ignoră problemele copiilor pentru că nici nu își dau seama de existența lor.

„Mergeam în case și petreceam 4-7 ore făcând interviuri cu părinții și copiii. Într-o casă, stăteam cu un băiat de 12 ani și discutam despre divorțul părinților. Avea probleme de concentrare la școală și mi-a spus că deseori îl durea stomacul. Când mi-a spus că părinții lui se certau des, l-am întrebat dacă vorbește cu ei despre asta. Nu, mi-a răspuns. Dacă vorbesc despre asta certurile devin și mai rele.”

De cele mai multe ori, părinții nici nu își imaginează ce este în sufletul copiilor lor pentru că aceștia țin totul în ei. Mai mult, având doar o imagine de suprafață, părinții au deseori convingerea că totul este bine pentru copil și nu sunt dispuși să accepte că purtarea lor le face copiilor rău.

De ce țin copiii ascunse aceste dureri? În primul rând poate fi vorba de o incapacitate de exprimare a emoțiilor. Copiii sunt foarte rar învățați cum să își exprime emoțiile și mulți dintre ei au dificultăți în acest sens. Poate, uneori au încercat să transmită anumite lucruri, dar efectul nu a fost cel dorit: sau au fost ignorați, sau, și mai rău, efectul a fost negativ (copilul a fost certat direct sau pedepsit indirect prin escaladarea conflictului dintre părinți). Uneori, copiii sunt atât de copleșiți de supărare încât sunt aproape “paralizați” și devin incapabili să își exprime supărările sau temerile, alteori, în cazul multor divorțuri, copiii cred că ei sunt una din sursele nemulțumirilor și certurilor dintre părinți și se autoînvinovățesc pentru asta.

Evident, nu toți copiii reacționează la fel. Avem copii care își exprimă direct emoțiile și dorințele în așa fel încât părinții să perceapă suferința lor (destul de puține cazurile acestea), există copii care își exprimă indirect suferința (având probleme la școală, certuri cu colegii sau prietenii, devenind obraznici sau apatici etc.), există copii care sunt copleșiți de durere și își maschează suferința, există copii care nu sunt deloc sau sunt foarte puțin afectați de divorț și, există cazuri (rare) în care copiii o duc mult mai bine după divorț deoarece dispar elementele violente care le periclitau sau afectau existența. În majoritatea cazurilor însă, divorțul are efecte negative asupra copiilor (aceștia suferă de o anumită scădere a stimei de sine, anxietate, depresie, o scădere a calității relațiilor personale cu părinții, o scădere a calității vieții etc.), efecte care, după primul sau al doilea an se diminuează dacă părinții răspund adecvat. De multe ori însă, influențele vizibile pe termen scurt dispar relativ rapid, dar reapar (sub diverse forme) în perioada vieții adulte.

Cea mai neplăcută situație pentru un copil ai cărui părinți divorțează este situația în care conflictul dintre părinți persistă și după divorț. Uneori, după divorț, părinții ajung la o înțelegere si colaborează pentru creșterea și educarea copilului, alteori, unul din părinți dispare total sau aproape total din viața copilului (trist, chiar foarte trist în unele cazuri). Cea mai neplăcută situație însă este aceea în care ambii părinți rămân prezenți în viața copilului și continuă, uneori și mai intens, conflictele din perioada căsniciei. Dacă ești părinte și ai divorțat, dar ai încă neînțelegeri cu fostul partener, gândește-te în primul rând la binele copilului tău. O replică acidă aruncată fostului sau fostei îți hrănește pe moment orgoliul, dar, în același timp, hrănește și războiul dintre voi iar principala victimă a acestui război nu ești nici tu nici celălalt părinte ci chiar copilul vostru. Până la urmă, dacă nimeni nu dorește încetarea acestui război, se va ajunge la alienare, abandon sau înstrăinare parentală.