Din mulțimea emoțiilor care ne colorează viața, furia și mânia par a fi emoțiile cel mai greu de controlat. Abordez acest subiect pentru că în toți anii petrecuți studiind efectele divorțului am întâlnit sute sau mii de părinți mânioși și dornici de răzbunare. Efectele acestor emoții pot fi catastrofale, atât pentru adulți cât și pentru copii. Înainte de a discuta despre efecte și despre felul în care putem să ne controlăm comportamentul, haideți să vedem care este sursa furiei.
Deseori, emoțiile care ne încearcă sunt atât de subtile încât ne este greu să identificăm cu precizie sursa care le-a declanșat. Uneori știm cu exactitate ce ne-a provocat furia: un șofer neatent care a intrat în intersecție fără să se asigure, obligându-ne să punem o frână bruscă sau să facem o manevră dificilă; un coleg care nu și-a făcut treaba și ne-a compromis tot proiectul; un vecin care ne-a inundat apartamentul sau un grup de copii care l-au lovit sau umilit pe copilul nostru. Alteori însă mânia noastră este determinată de un cumul de factori și se autoalimentează încât ne este greu să mai identificăm sursa primară. În orice caz, pentru a fi furioși sau mânioși este necesar să simțim o anumită primejdie – fizică sau simbolică. Primejdia poate fi legată de bani, de starea de sănătate, de anumite drepturi sau așteptări personale, de familie sau de alt grup de apartenență, de statut etc.
Să luăm un exemplu concret – ajuns acasă după o zi de muncă, soțul găsește dezordine în casă, copiii se joacă făcând multă gălăgie, frigiderul este gol și soția doarme. Sunt acestea motive care să justifice o ieșire nervoasă? Unii vor spune că da, alții vor spune că nu. Este posibil ca soția să doarmă pentru că este istovită și efectiv nu mai face față provocărilor cotidiene. La fel de bine este posibil ca soția să fie indolentă, să stea toată ziua acasă și să se complacă în dezordine și gălăgie fără să-i pese. Toate aceste elemente trebuie luate în calcul atunci când analizăm o anumită ieșire furioasă a unui individ, dar tot nu este suficient. Confruntat cu aceeași situație, același individ oferă răspunsuri diferite în funcție și de alte elemente cu care s-a confruntat în ziua respectivă. Dacă la servici lucrurile au mers strună, el a fost promovat sau a primit o mărire de salariu – dispoziția soțului este bună și, foarte probabil, atmosfera de acasă nu va avea nici un efect negativ asupra lui. Dacă însă a avut o zi grea și în drum spre casă a luat o amendă pentru încălcarea regulilor de circulație – dispoziția soțului este proastă și reacția acestuia va fi exagerată atunci când ajunge acasă. Urmărind acest exemplu ajungem așadar la o concluzie interesantă: deseori „mânia se clădește pe mânie”; Așa cum spune ”. Daniel Goleman – Inteligența emoțională, pag 117: „creierul emoțional se încinge…mânia netemperată de rațiune se transformă ușor în violență. În acel moment, oamenii devin neiertători și nu mai gândesc rațional; gândurile lor se concentrează asupra răzbunării și ripostei, uitând de eventualele consecințe”.
Revenind la exemplul nostru, presupunând că soțul ar fi avut o inteligență emoțională ridicată și ar fi reușit să își dozeze mai bine emoțiile, am fi avut următoarea situație. O zi grea la servici – se întâmplă tuturor, nu este un capăt de țară. Odată terminată ziua de lucru, gândurile legate de job (în special cele negative) ar fi lăsate la birou și omul s-ar concentra pe aspectele importante care urmează, respectiv întâlnirea cu membrii familiei sale. Probabil că, dacă mintea îi era limpede, omul respectiv ar fi condus corect și nu ar fi luat nici o amendă. Haideți totuși să presupunem că astrele s-au aliniat în așa fel încât nu putea scăpa de amendă. Este clar, are o zi proastă! Acea amendă ar putea fi interpretată ca un nou semnal că atitudinea și comportamentul său nu sunt corecte. În mod normal, în astfel de situații un pui de somn sau o ieșire relaxantă pot face minuni – în loc să meargă acasă cu capsa pusă, pentru a evita un nou conflict, bărbatul respectiv ar fi trebuit să facă un lucru care îi place, să se plimbe într-un parc, să citească o carte sau să asculte piesa preferată. Majoritatea oamenilor însă, nu sunt capabili să-și gestioneze în acest fel emoțiile și intră într-un carusel care-i zăpăcește total. După o zi grea pleacă de la servici cu capul plin de gânduri negative iar de aici încolo greșelile se țin lanț. Ca și cum ziua nu ar fi deja suficient de proastă, omul nostru, în drum spre casă primește o amendă care toarnă și mai mult gaz pe foc. Iritat de întreaga situație este posibil să aibă și un mic conflict verbal cu agenții de poliție, frustrarea sa crescând și mai mult. Evident, în acest context, atunci când ajunge acasă omul are deja capsa pusă – joaca copiilor, somnul soției și absența mâncării fiind pretextele ideale pentru declanșarea unui comportament furios, poate chiar violent. Ce face în acest caz omul nostru?
Ei bine, își varsă mânia strigând, amenințând, certând, înjurând, trântind sau chiar lovind. Majoritatea oamenilor cred că se calmează atunci când își varsă furia pedepsindu-i pe cei pe care-i consideră vinovați (sau măcar pe cei pe care-i pot pedepsi fără a le fi teamă de eventuale represalii). Așadar descărcarea furiei duce la o aparentă liniștire a personajului furios. Furia însă este o emoție mult mai complexă, studiile arătând că descărcarea furiei nu reduce furia ci o prelungește. Mai mult, furia are un caracter incendiar, victimele devenind și ele, la rândul lor, furioase și dornice să își verse nervii.
Dacă așa procedăm în familiile noastre, intrăm hotărât pe un drum care duce direct la divorț. Mai mult, deși putem vedea divorțul ca pe o posibilă soluție, realitatea ne arată că divorțul, în loc să calmeze spiritele va turna și mai mult gaz pe foc amplificând și mai mult conflictele deja existente.
Cum putem deci proceda pentru a ne calma și pentru a gestiona mai bine stările de furie?
Câteva idei le-am enunțat deja – cea mai eficientă metodă este „subminarea de la bun început a convingerilor care alimentează mânia. Cu cât ne frământăm mai mult în legătură cu lucrul care ne-a înfuriat, cu atât găsim motive mai întemeiate și justificări pentru faptul că ne-am mâniat”. Daniel Goleman – Inteligența emoțională, pag 114. În loc să dăm apă la moară lucrului care ne-a mâniat este mai bine să ne schimbăm perspectiva și să încercăm să o privim în mod pozitiv. Cu cât facem mai rapid acest lucru cu atât ne este mai ușor și cu atât rezultatele noastre vor fi mai bune.
O altă variantă eficientă este detașarea de contextul iritant. O plimbare cu mașina, cu bicicleta sau pe jos; o oră de sport; o carte; o piesă de teatru sau un film bun pot fi elemente care să elimine total sau în mare măsură efectele produse de un incident neplăcut. Unele persoane preferă să rămână singure după o ceartă zdravănă și să se calmeze în acest fel. Pentru alții este eficientă angrenarea în activități plăcute cum ar fi dansul – nu poți să dansezi și în același timp să fii furios. O metodă amuzantă mi-a fost relatată de o colegă din grupul Familii monoparentale: „număr de la 1000 la 1 din 7 in 7 după câteva minute uit motivul pentru care m-am enervat căci am de scăzut șaptele … mintea-i ca maimuța, dacă-i dai altă ocupație…uită ce făcea înainte.” O altă colegă din același grup spune că „mă întreb cât de importantă este problema pentru care simt că trebuie să mă enervez, peste cinci ani”, evident, de regulă nu este atât de importantă.
Un rol deosebit de important îl are anturajul – acesta poate contribui la escaladarea furiei punând gaz pe foc sau la liniștirea apelor calmând spiritele agitate. După divorț prietenii și familiile de origine se pot transforma în grupuri de suporteri extrem de nocive îndemnând la luptă și răzbunare, sau (mai rar) pot avea o atitudine echilibrată îndemnând la calm și rațiune.
În încheiere mai menționez doar două elemente: odihna și îmbrățișarea. Cele mai multe stări de furie apar pe fondul oboselii – așadar, nu neglijați odihna. În fine, orice om are nevoie de îmbrățișări, deseori, o îmbrățișare lungă și călduroasă poate calma un om furios și poate detensiona o situație care altfel ar escalada.