Pentru un părinte, cea mai mare provocare nu este să își educe copiii ci
să se educe pe el însuși în așa fel încât să fie un bun părinte!

Violența verbală în familie – 10 elemente la care trebuie să fii atent!

            Armonia unei familii poate fi constant zdruncinată de prezența violenței verbale. De regulă, chiar dacă violența verbală este la început generată doar de unul dintre parteneri, foarte repede ea devine contagioasă implicându-i și pe ceilalți membri ai familiei, indiferent dacă aceștia sunt adulți sau sunt copii.

Violența verbală este greu de oprit pentru că, pe lângă caracterul său contagios, cei implicați nu se arată deloc interesați de identificarea unor soluții ci par preocupați doar de identificarea și pedepsirea vinovaților. De fapt, aceasta este una din principalele deosebiri dintre relațiile toxice (cele în care partenerii se atacă în mod constant unul pe celălalt încercând să-și impună punctul de vedere) și relațiile corecte (acolo unde disputele și punctele de vedere opuse au ca rezultat identificarea unor soluții acceptabile pentru toți cei implicați).

            Deși ar trebui să fie ceva firesc, dialogul constructiv și civilizat pare a fi greu de obținut în multe cupluri. Pe de o parte sunt de vină proastele modele existente în familia de origine, iar pe de altă parte există influența nefastă a mediului înconjurător (la școală, la servici, la TV și pe internet este o abundență de mesaje toxice și de modele nefaste).

            Dacă înjurăturile și jignirile directe sunt forme ușor sesizabile ale violenței verbale, în multe alte situații violența este manifestată în forme mai subtile și greu identificabile. Pentru a depista mai ușor comportamentele care pot genera tensiuni majore ducând la divorț sau la otrăvirea atmosferei familiale, enumăr mai jos principalele elemente care pot fi considerate semnale de alarmă:

1 Atragerea unor aliați reali sau imaginari – persoana care jignește o face în așa fel încât să pară că toată lumea îi împărtășește punctul de vedere, jignirile fiind mult mai greu de respins atunci când ele par a fi „împărtășite” de toată lumea.

Atunci când mama îi spune copilului său: „toți știm că tu ești împiedicat” sau când soțul vorbește cu un prieten despre soția sa spunând – „nu te mira, noi știm că așa este ea, mai derutată” victima este atacată în mod subtil fiind în același timp lipsită de posibilitatea de a se apăra. Alte exemple în acest sens sunt afirmațiile din categoria: „nici nu mă mir de ce nu ai nici un prieten”, „de-aia ziceau colegii tăi că nu-ți faci treaba”,  „mi-a spus fostul tău să fiu atent la asta, dar nu l-am ascultat” etc.

2 Sarcasmul – abuzatorul se simte superior atunci când recurge la comentarii disprețuitoare. În mod paradoxal, persoanele care recurg la sarcasm nici nu-și dau seama cât de toxică este atitudinea lor, de mult ori fiind chiar mândre de felul în care își umilesc partenerii.

Câteva exemple în acest sens sunt: „hai că încerc să explic în așa fel încât să înțelegi și tu”, „se vede că te-ai străduit, dar hai să nu ne facem de râs arătând și altora ce ai făcut” etc.

3          Critica excesivă (sau cicăleala) – spre deosebire de critica normală, care are un rol constructiv, critica excesivă vine să distrugă încrederea în sine a celui criticat, sugerând o lipsă a unor calități sau prezența constantă a unor defecte

O persoană obișnuită să critice des ar putea spune că „niciodată nu-ți iese bună mâncarea”, „tu mereu ești supărat fără motiv”, „întotdeauna ți-am zis să nu faci așa”, „iar ai gafat-o, nu poți niciodată să o faci ca lumea?”, „mereu faci pe victima”, „trebuie să-ți repet de o mie de ori”

4          Degradarea – tot cu scopul de a vă distruge stima de sine, abuzatorul se pune singur pe un piedestal și de acolo își arogă diverse merite făcând uneori afirmații false sau exagerate, creând uneori o antiteză între calitățile sale și defectele partenerului.

Persoana care-și degradează partenerul i-ar putea spune acestuia: „fără mine nimeni nu te bagă în seamă”, „dacă plec eu se alege praful de tot”, „cine crezi tu că s-ar mai uita la tine dacă eu te las”. Extrem de des, degradarea celuilalt în acest fel apare în momentele în care în relație apar discuții despre divorț.

5          Manipularea – în relațiile corecte fiecare partener cere direct ceea ce își dorește. În relațiile defectuoase, manipularea ia locul solicitărilor firești.

O persoană care dorește să manipuleze ar putea spune: „dacă divorțezi este evident că nu-ți pasă de copiii tăi și toată lumea o să afle asta”, dacă mă iubești faci asta și fără să îți cer eu” etc

6          Învinovățirea – deseori, persoanele care abuzează verbal sunt incapabile să-și asume propriile comportamente greșite și atunci aruncă vina asupra partenerului.

Exemple de expresii folosite în această situație: „tu mă faci să mă comport așa”, „din cauza ta mă enervez atât de des”, „beau pentru că tu mă împingi spre alcool”, „strig la tine pentru că niciodată nu mă asculți”, „sunt cicălitoare pentru că niciodată nu auzi ce îți zic”

7          Suspiciunea – uneori, cuplul este subminat de suspiciunile exagerate pe care unul din parteneri le are asupra celuilalt. În astfel de situații sunt lansate acuzații directe sau indirecte iar alteori sunt formulate cerințe inadecvate:

Persoanele suspicioase pot spune că „am văzut cum te uiți după ea, crezi că nu mi-am dat seama ce este între voi?” sau pot formula diverse cereri care sugerează dorința unui control exagerat „dă-mi telefonul tău să văd ce mesaje vă trimiteți”

8          Tăcerea – pare greu de acceptat faptul că tăcerea poate fi o formă de abuz verbal, dar sunt situații când tăcerea poate fi asimilată acestei categorii de abuzuri (uneori, o privire înghețată poate transmite mai multă ostilitate decât o pot face anumite cuvinte).

Exemple când tăcerea poate fi încadrată în această categorie: sunteți cu un grup de prieteni și partenerul tău, fără să zică nimic se ridică și pleacă supărat. O altă situație poate fi atunci când trebuie să discutați și să vă înțelegeți asupra unor aspecte importante iar el sau ea refuză să răspundă întrebărilor/mesajelor dvs. Deseori tratamentul tăcerii este aplicat copiilor, efectele asupra acestora fiind extrem de nocive.

9          Insistența – o formă des întâlnită a abuzului verbal este cea a insistențelor fără sfârșit.

Atunci când unul din parteneri dorește ceva iar celălalt nu dorește, insistențele pot eroda cuplul, de exemplu: stabilești cu partenerul tău că periodic (săptămânal, bilunar etc.) ai timpul tău împreună cu prietenii tăi. Ori de câte ori vine acel timp, partenerul tău provoacă diverse certuri arătându-și dezacordul față de obiceiul tău; Alt exemplu: îi spui partenerului tău că nu îți dorești încă un copil – degeaba, acesta reia discuția ori de câte ori prinde ocazia

10       Amenințările – atunci când argumentele nu sunt suficiente, persoanele abuzive verbal recurg la amenințări.

Câteva din vorbele pe care le poți auzi de la un partener aflat în acestă situație sunt: „dacă pleci și seara aceasta, îmi iau copiii și te părăsesc”, „dacă iar îmi spui că nu ne ajung banii, nu mai vin deloc acasă”

            Dacă vă dați seama că ocazional ajungeți să recurgeți la practicile descrise mai sus înseamnă că deja ați făcut un pas uriaș. Pasul următor este acela de a cere ajutor partenerului sau unor prieteni capabili să vă sprijine în identificarea unor modalități corecte și eficiente de dezvoltare a abilităților necesare unui dialog civilizat.

            Dacă partenerul dumneavoastră recurge frecvent la astfel de expresii sau strategii toxice este important să înțelegeți că ele nu fac bine cuplului. Cu tact, iubire și înțelegere vă puteți ajuta partenerul să elimine, treptat, comportamentele nepotrivite. Important este să nu cădeți în capcana de a intra în cercul vicios al unui război fără sfârșit și fără învingători, doar cu victime și supărări. În caz extrem, dacă toate formele de sprijin au fost epuizate iar rezultatele întârzie să apară, se poate ajunge și la divorț.

Aș menționa aici și faptul că, majoritatea părinților care au răspuns la sondajul din grupul familiilor monoparentale au declarat că în familia lor de origine au fost prezente elemente comune violenței verbale. Interesant este și faptul că, deseori, în cuplurile unde violența verbală este prezentă, toți membrii se consideră nevinovați crezând că vina aparține în exclusivitate partenerului.

            Atunci când se ajunge la divorț, persoana violentă verbal poate încerca alienarea copilului auto-victimizându-se. În acest caz este important ca și după despărțire să vă păstrați calmul și decența și să evitați conflictele menținând o relație cât se poate de civilizată.

Dacă ești interesat de acest subiect poți urmări și ideile expuse pe canalul personal de youtube .