Sunt deseori întrebat care sunt cauzele care pot duce la destrămarea unei familii. Ei bine, oamenii sunt ființe extrem de complexe și fiecare caz are propria particularitate. Totuși, există anumite tipare și anumite elemente care pot contribui la ruperea relațiilor familiale, chiar și în cazul cuplurilor care păreau extrem de sudate. În ultimii 4 ani am analizat câteva mii de situații în care căsniciile nu au rezistat. Am întâlnit familii care au ajuns la divorț foarte rapid, la câteva luni după căsătorie, dar am întâlnit și familii care au rezista 20 sau 30 de ani împreună, după care cei doi adulți s-au separat. Am întâlnit situații în care ambii parteneri doreau divorțul și situații în care unul dorea divorțul iar celălalt ținea cu dinții de căsnicie și era dispus să încerce orice pentru a-și salva relația. Am întâlnit situații în care după divorț ambii foști parteneri au evoluat frumos și au considerat că divorțul a fost cea mai bună decizie pe care o puteau lua, dar am întâlnit și situații în care ambii parteneri au ajuns depresivi și nu și-au revenit nici după ani de zile. În fine, am întâlnit situații în care după divorț copiii și-au revenit rapid evoluând foarte frumos, dar am întâlnit și multe situații în care copiii au devenit obiect de șantaj sau au fost efectiv abandonați de ambii părinți naturali.
Atunci când o familie se destramă este aproape imposibil să prezici care este drumul pe care-l vor urma membrii fostei familii. În videoclipul de astăzi însă nu mă voi ocupa de evoluția post-divorț ci voi vorbi despre elementele care apar înainte de divorț. Pentru a afla care sunt aceste elemente și pentru a încerca o clasificare a lor în funcție de frecvența lor i-am întrebat pe cei aproape 7000 de colegi din grupul acesta care sunt elementele care au contribuit la distrugerea propriei lor familii și am obținut următoarele răspunsuri:
O primă cauză indicate de colegii mei este infidelitatea. Uneori aceasta apare imediat după nuntă, alteori poate să apară după ani buni de la momentul căsătoriei. Indiferent când apare, infidelitatea este extrem de dureroasă și este rareori iertată. Cele mai multe divorțuri cu probleme au fost generate de trădarea familiei prin infidelitate.
Imediat după infidelitate, regăsim violența verbală. Injuriile, vorbele urâte, agresiunile și șicanările verbale nu pot consolida o relație, din contră, duc la distrugerea ei.
Uneori apar situații când divorțul afectează o familie frumoasă, lipsită de violență verbală sau infidelitate. De multe ori este vorba de – evoluția diferită a partenerilor – atât soțul cât și soția au evoluat față de momentul căsătoriei, dar evoluția lor a fost separată și a făcut ca, în timp, soții să nu mai aibă prea multe lucruri în comun. Deși sunt oameni decenți, de calitate, oameni care se apreciază unul pe altul, drumurile lor au luat-o în direcții diferite și iubirea dintre ei s-a stins în primul rând datorită faptului că nu au știut cum să aibă grijă de propria relație.
Un alt element care poate duce la divorț este lipsa unui model familial adecvat. Aici vorbim în special de adulții care au fost crescuți de un singur părinte și nu au avut de unde să învețe care sunt compromisurile pe care orice adult trebuie să le facă pentru a-și menține căsnicia. Tot aici îi încadrăm și pe cei care au fost crescuți de doi părinți, dar modelul familial învățat în copilărie este unul disfuncțional.
Pe locul 5 în topul cauzelor care au dus la divorț este menționată sarcina sau nașterea unui copil, fapt care l-a speriat pe proaspătul tată. Adevărul este că foarte mulți bărbați sunt nepregătiți și se sperie când constată schimbările provocate de care o sarcină sau de apariția unui copil. În loc să adopte o atitudine asumată și matură acești bărbați prefer să dezerteze abandonându-și familia sau adoptând comportamente incompatibile cu statutul de bărbat însurat.
Ceva mai jos în clasament, dar destul de frecvent totuși, este un alt comportament generat de naștere: nașterea unui copil a deturnat total atenția femeii de la cuplu către copil. Este o greșeală majoră pe care multe mămici neexperimentate o comit.
Pe locurile următoare, mână în mână merg alcoolismul și violența fizică. Oricâtă iubire și înțelegere ar putea manifesta un partener, atunci când un adult cade în patima beției lucrurile se complică foarte mult. În cazul violenței fizice sunt extrem de rare situațiile în care urmele lăsate pot fi șterse și mariajul poate continua. De regulă se intră într-un circuit abuzator-victimă și singura soluție este destrămarea mariajului.
Un alt motiv frecvent menționat de persoanele care au divorțat este relația proastă dintre noră și soacră. Multe mame sunt incapabile să taie cordonul ombilical dintre ele și propriul băiat. Recurgând la diverse strategii și metode toxice, aceste mame își șantajează copiii toată viața intervenind adesea inclusiv în viața de cuplu. În cazul în care între tânăra familie și mama soțului nu există o barieră adecvată, conflictul dintre noră și soacră poate escalada până în momentul în care relațiile sunt compromise definitiv. În astfel de situații, de regulă, conflictul poate continua și după divorț afectând inclusiv dezvoltarea frumoasă a copilului.
Până acum am vorbit doar de rolul nociv al soacrei, dar este posibil ca o parte din vină să aparțină și norei, mai ales că destul de des apar menționate și situațiile în care nora intră în conflict cu alți membrii ai familiei bărbatului (socru, cumnați etc.).
Mai rar întâlnite, dar totuși existente, sunt situațiile în care ginerele intră în conflict cu socrii sau cumnații proveniți din familia soției.
Unul din motivele de divorț recent apărute în România este dependența de jocurile de noroc. Inflația de păcănele și case de pariuri lasă urme și asupra familiilor pentru că este imposibil să construiește ceva cu o persoană care este atrasă de magia câștigurilor promise de cazinourile și sălile de jocuri. Nimeni nu poate rivaliza cu adrenalina pe care o simt împătimiții jocurilor de noroc, singura soluție de vindecare a acestora fiind reprezentată de tratamentele specializate, tratamente pe care foarte puțini jucători sunt dispuși să le urmeze.
Pe locul 10 întâlnim stilurile parentale diferite. Viziunile diferite și stilurile parentale diferite pot cauza numeroase certuri. Atunci când nu există o mediere corespunzătoare și nici dorința de a găsi soluții comune, stilurile parentale diferite pot cauza rupture ireversibile. De cele mai multe ori, în astfel de situații divorțul nu ajută cu nimic, conflictele acutizându-se și mai mult.
Despre evoluțiile diferite ale celor doi parteneri am mai vorbit, acum însă menționez o situație ușor diferită: unul dintre parteneri evoluează mai mult în timp ce celălalt stagnează sau chiar regresează. Dacă persoana care evoluează este bărbatul, foarte rar se ajunge la divorț. Dacă însă evoluția aparține femeii, divorțul este aproape iminent. Pe de o parte bărbatul poate fi complexat și chiar deranjat de evoluția soției sale, pe de altă parte femeia pare incapabilă să iubească și să respecte un bărbat care nu evoluează la fel de rapid ca ea. În condițiile în care tinerele femei de azi par mai dornice de evoluție decât bărbații, numărul divorțurilor cauzate de evoluția și emanciparea femeii va fi tot mai mare.
Lipsurile economice constante ne arată că banii, chiar dacă nu aduc fericirea, pot, cel puțin parțial, să elimine nefericirea. Lipsurile financiare pot fi motiv de ceartă și pot agrava alte elemente care erodează stabilitatea familiei.
Un alt caz des întâlnit este acela al familiilor în care doar unul din soți lucrează. În timp, această situație conduce la crearea a două lumi paralele: soțu care muncește are convingerea că partenerul său pierde vremea pe acasă în timp ce soțul care stă acasă are senzația că este păcălit și că partenerul său are o viață mai ușoară. Dacă rolurile nu se schimbă măcar temporar și dacă soții nu au abilitățile necesare pentru a înțelege și perspectiva celuilalt, o situație de acest gen poate sfârși prin divorț.
Pe lângă elementele de mai sus putem aminti și altele: dispariția iubirii din partea ambilor soți, plecarea în străinătate, nepotrivirea sexuală, consumul de droguri, îmbolnăvirea gravă a unuia dintre soți, nașterea unui copil cu dizabilități sau cu o boală complicată, plictiseala etc. Foarte rar putem vorbi de un singur motiv care a cauzat divorțul de cele mai multe ori divorțul fiind determinat de un complex de elemente, de o combinație a elementelor menționate anterior (și poate a altora, dar care au tot un efect negativ asupra cuplului). În plus, romantismul prin filmele și cărțile sale poate crea o imagine nerealistă asupra vieții de familie, imagine care contrastează puternic cu realitatea de acasă. În fine, nu trebuie să neglijăm nici interesele economice generate de divorț, industria divorțului fiind un fenomen despre care am vorbit aici. Ca o ultimă concluzie legată de divorț, motivele avute de cei ce divorțează țin tot mai mult de interesul personal și tot mai puțin de dorința de stabilitate și de nevoile copiilor. Evident, există însă și situații când divorțul poate fi benefic și pentru copii.