Oamenii divorțează și cuplurile se despart din cele mai vechi timpuri. În urmă cu ceva vreme, divorțul era stigmatizat și numărul persoanelor care divorțau era relativ scăzut. Pe măsură ce societatea a evoluat, speranța medie de viață a crescut iar relațiile sociale au cunoscut modificări profunde. În aceste condiții, familia nu a fost ocolită de aceste schimbări, numărul divorțurilor crescând constant în ultimii ani.
Fapt relativ banal azi, divorțul reprezintă în continuare o traumă pentru mulți adulți și aproape pentru toți copiii. Contrar percepției generale care spune că, fiind atât de des, divorțul nu-i poate afecta pe copii, studiile ne arată că pentru cei mai mulți separarea părinților este un eveniment traumatizant. Mai mult, se pare că divorțurile din ultima perioadă sunt chiar mai taumatizante decât cele din urmă cu 20-30 de ani.
Specialiștii oferă două explicații. Prima – părinții de azi sunt mai conectați cu copiii lor decât cei din urmă cu jumătate de secol, fapt ce face despărțirea și mai dureroasă. A doua explicație – dacă înainte, când divorțul era stigmatizat, părinții luau decizia separării doar în cazuri extreme (violențe etc.), situații înțelese și oarecum acceptate de copii, astăzi, oricare dintre părinți poate să decidă întreruperea căsniciei din motive aparent banale, oricum neimportante pentru copil (plictiseală, evoluții personale diferite, viziuni diferite asupra vieții etc.).
Indiferent care sunt cauzele divorțului, este clar că fenomenul nu poate fi oprit, singurul interes legitim rămânând cel legat de bunăstarea copilului.
În prezent, mai mult de 50% din divorțuri sunt precedate de conflicte, de cele mai multe ori verbale, între părinți. Este o perioadă în care, fără îndoială, copilul suferă, chiar dacă nimeni nu pare să observe acest lucru. Imediat ce unul din cei doi adulți ia decizia separării, de cele mai multe ori conflictele se intensifică. Adulții încep să descopere dificultățile despărțirii și trec printr-o perioadă critică, suferind și resimțind eșecul căsniciei. Deseori adulții sunt deziluzionați, nervoși sau triști iar în unele situații apare și depresia.
În foarte multe situații, divorțul este decis de o relație extraconjugală. Partenerul înșelat se consideră trădat iar această idee poate să-i condiționeze o lungă perioadă reacțiile și atitudinile.
Mai mult, majoritatea divorțurilor au o durată semnificativă. Din momentul luării deciziei (moment care de multe ori este el însuși precedat de conflicte) și până în momentul pronunțării unei decizii definitive trec luni și uneori ani întregi. De cele mai multe ori toată această perioadă este marcată de scandaluri și certuri între părinți. Certurile și supărările care au loc în toată această perioadă nu îi afectează doar pe adulți, copiii fiind victimele inocente ale acostor conflicte chiar dacă părinții fac uneori eforturi să le mușamalizeze (copii resimt răceala părinților, tăcerea acestora, lipsa de tandrețe, schimbările comportamentale etc.)
Cu toate acestea, pentru copil, destrămarea familiei rămâne de cele mai multe ori un șoc. În cel mai fericit caz momentul va fi depășit și va rămâne doar o amintire neplăcută. De multe ori însă, divorțul îl va marca perioade lungi iar dacă părinții nu reușesc să gestioneze bine situația, divorțul rămâne cea mai puternică amintire din toată copilăria.
Copilul nevoit să facă față despărțirii părinților suferă o adevărată criză marcată de stres, îngrijorare, tristețe, îndoieli, dezinteres școlar și poate ajunge până la violențe și depresie.
În partea a doua a acestui articol prezint principalele 6 sentimente și trăiri pe care le pot avea acești copii.