Pentru un părinte, cea mai mare provocare nu este să își educe copiii ci
să se educe pe el însuși în așa fel încât să fie un bun părinte!

Evaluarea națională

Încă de la început precizez că nu mă încadrez nici în corul motivaționalilor care susțin că școala e o prostie, nici în echipa bocitoarelor care dau vina pe școală și profesori pentru rezultatele lor sau ale copiilor, dar nici în elita care consideră că școala reprezintă totul.

         Evaluarea națională, este importantă, nu doar datorită rolului pe care îl are în repartizarea elevilor la licee cât mai ales datorită faptului că prezintă o fotografie de moment a rezultatelor fiecărui elev în parte, fotografie care poate fi suprapusă și comparată cu rezultatele celorlalți elevi. Da, ați înțeles bine, vorbesc de comparație. Știu, este la modă să spunem că nu contează competiția și că fiecare trebuie să-și urmeze vocația (chiar dacă asta înseamnă de foarte multe ori doar lâncezeală în mediul virtual). Realitatea este alta: resursele sunt limitate iar pentru obținerea lor este o competiție acerbă. Examenul de capacitate poate fi privit și ca o competiție, și, prin această prismă privind, trebuie să îi felicit pe absolvenții care au obținut note bune! La pachet, un rând de felicitări suplimentare vine și pentru părinții acestor elevi și pentru profesorii care i-au pregătit. Toți merită felicitări, iar elevii merită încurajări suplimentare! O notă mare la capacitate nu reprezintă garanția succesului în viață, dar poate reprezenta o opțiune serioasă în această direcție.

          A doua categorie o reprezintă cei cu rezultate medii. Cred că în cazul acestor elevi este necesară o analiză foarte atentă: în cazul unora este posibil să fie un accident, în cazul altora poate că a intervenit plafonarea sau lipsa de ambiție, în alte cazuri poate că susținerea din partea părinților și a profesorilor a fost insuficientă și, evident, sunt și cazuri în care în ciuda unor eforturi majore, dotarea și talentul nativ al elevului nu permit obținerea unor rezultate foarte bune. Este bine că opțiunea unei cariere superioare este deschisă, în același timp însă este posibil ca în cazul multor elevi din pluton să fie mai indicate alte cariere: antreprenoriat, cariere creative, diverse meserii etc. Dacă aș fi un părinte al unui copil cu rezultate medii aș recurge la o analiză atentă care să îmi arate care sunt capacitățile și înclinațiile reale ale copilului meu: ar fi păcat să îl „omor” cu chimia sau fizica dacă el e talentat la muzică sau la comerț, de exemplu. De asemenea, ar fi păcat să nu îl susțin mai mult dacă ar putea avea rezultate mai bune pe viitor, rezultatele mediocre de acum datorându-se unor factori întâmplători.

          Ultima categorie o reprezintă cea a copiilor cu rezultate slabe. Aici evident intră toți cei ce nu au luat nici măcar nota 5, dar aș extinde puțin plaja și la cei cu note doar puțin peste limită! Din punctul meu de vedere există un cumul de elemente care pot conduce la un astfel de rezultat extrem de prost. O variantă este capacitatea limitată a copilului. Evident, aici nu vorbim de vinovăția cuiva, sunt unele elemente pe care nu le putem influența decât în mică măsură. În celelalte cazuri, profesorii, dar mai ales părinții, sunt principalii vinovați. Dacă știți că aveți un copil leneș, obraznic, indolent sau neascultător, trebuie să știți că el nu s-a născut așa. Comportamentele sunt dobândite iar părinții au principalul rol și principala datorie în acest sens. Da drag părinte, dacă ai un copil deștept dar care nu a luat capacitatea, vina îți aparține în cea mai mare măsură. Pe lângă numeroasele erori făcute până acum, următoarea eroare previzibilă ar fi să-ți cerți (și eventual pedepsești) copilul! Nu asta este soluția. Analizează bine ce greșeli ai făcut (da – tu!, nu copilul, nu diriginta și nici guvernul) și vezi ce poți face de acum înainte. O carieră școlară frumoasă este aproape sigur exclusă, poți însă să-ți ajuți copilul să evolueze frumos în alte direcții. Un meseriaș bun poate fi la fel de fericit și apreciat și poate să trăiască la fel de bine ca un specialist cu studii superioare. O cariera antreprenorială nu solicită diplome universitare. Un bun frizer nu are nevoie de facultate, la fel cum nici pictorii, cântăreții sau mecanicii auto nu au nevoie de așa ceva.

Folosește acest exament pentru binele copilului tău și gândește-te la el și la viitorul lui mai mult și mai profund decât ai făcut-o până acum. Ești mulțumit de rezultatele lui – felicită-l dacă e cazul, felicită-l dacă ai văzut că a făcut eforturi și a fost serios. Ești nemulțumit de rezultate -evită reproșurile! Reproșurile rănesc, nu rezolvă probleme! Caută soluții și schimbă abordarea. Îți sugerez să înveți să fii un părinte mai bun – citește și învață! Educă-l și prin exemplu personal arătându-i că prețuiești la modul real educația citind și participând la cursuri, nu doar la modul teoretic – punându-l pe el să învețe. S-ar putea ca rezultatele viitoare să te surprindă, în mod pozitiv de data asta!

Ghandi spunea „fii schimbarea pe care o vrei în lume”, parafrazându-l, ce-ar fi oare dacă tu vei fi schimbarea pe care o vrei la copilul tău?