„Dragă mamă și tată,
Știu că te doare și ești rănit(ă). Mă doare și pe mine.
Simt și mă hrănesc cu tensiunea, frica și șocul pe care-l resimți și emani. Deși sunt tânăr și nu pot exprima verbal ce se întâmplă în viața noastră, tot simt impactul. Mi se rupe inima de fiecare dată când trebuie să renunț la un părinte. Sentimentul meu de securitate este pierdut.
Vă rog să nu presupuneți că sunt rezistent. Vă rog să nu presupuneți că viața mea va fi exact așa cum a fost și că voi continua să simt aceeași dragoste din partea dvs. Sunt o ființă umană la fel ca tine. Nevoile mele sunt la fel ca ale tale. Am nevoie de dragoste, atenție, hrănire, stabilitate, consecvență, afecțiune, înțelegere, răbdare și, mai ales, să simt că sunt dorit.
Când lupți pentru mine sau te folosești de mine pentru a avea argumente suplimentare îmi trimiți mesajul că lupta voastră este mai importantă decât mine, că dorința ta de a câștiga în confruntarea cu celălalt părinte este mai importantă decât viața mea. Învăț de la tine că este mai bine să fii (sau să ai dreptate) drept decât să fii iubit. Mă înveți că am venit de la o persoană care nu merită iubire și care are multe defecte și că, într-un fel, și eu sunt defect.
Când mi te confesezi adresându-te inimii mele, verși asupra mea dureri specifice adulților și îmi jefuiești copilăria. Îmi îndepărtezi credința că iubirea este necondiționată și o înlocuiești cu un mesaj care îmi spune că iubirea e dificilă și nu e bine să iubesc pentru că voi fi rănit și nu mă voi putea recupera. S-ar putea să nu înțelegeți acest lucru astăzi, căci sunt atât de mic încât nu vă gândiți așa profund la viitorul meu, dar divorțând voi mi-ați crescut deja foarte mult șansele ca și eu la rândul meu să divorțez când voi fi adult.
Uneori, îmi riscați siguranța pentru a umple golurile din inima voastră. Siguranța mea este treaba ta.
Fără tine și protecția ta, nu mă simt sunt protejat de lume. Acest lucru se va manifesta în temeri iraționale pentru mine, deoarece voi rămâne într-o stare de luptă sau de fugă în cea mai mare parte a vieții mele.
Într-o zi acest șoc inițial se va stinge, dar modul în care alegi să mă îngrijești și să mă protejezi în această criză nu-l voi uita niciodată.
Este posibil să resimt profund sentimente de inferioritate (pentru că și tu te simți inferior sau pentru că așa-l simți pe celălalt părinte al meu) și să am nevoie de mai multă susținere și de mai multă protecție decât ceilalți copii.
Citesc mesaje care spun „lucrurile bune se întâmplă oamenilor buni” în timp ce voi divorțați și mie mi se întâmplă numai lucruri rele … deci asta înseamnă că eu sunt rău …”
Scrisoarea este scrisă de Monica Epperson, fondatoarea „The Child of Divorce”